Elena TUDOSA: Bună Vestire

Bună Vestire

O luminita astăzi din cer coboară,
La geamul tău maică Fecioară,
Un glas de înger îți susura-n taină,
Căci în curând ai să fii sfântă mamă.

Nedumerita și foarte speriată,
Pe înger sfioasa tu l-ai intrebat,
De unde îți este această dată,
Când tu în lume nu știi de bărbat.

Îngerul îți șoptește să nu ai teamă,
Fiului Domnului ai să-i fii mamă,
Căci tu ești fecioara aleasă,
Bucură-te de har, pururea mireasă!

În cartea sfântă a legii așa scrie,
Trupul tău blagoslovit să-ți fie,
Să naști nenuntita în feciorie,
Bucură-te de har, maica sfântă Marie!

Arhanghelul Gavril vestea-ți da-n dar,
Ca să te bucuri tu, cea plină de har,
Căci binecuvântat îți este rodul pântecelui,
Care va naște pe fiul Domnului,

Cel ce va fi a noastră mântuire,
Bucură-te măicuța sfântă de Bună Vestire,
Cu Tine azi se bucură toate neamurile,
Bucură-te măicuța noastră, Bucură-te!

——————————-

Elena TUDOSA

25 martie 2019

Ileana Cornelia NEAGA: Zua cucului (în grai)

Zua cucului

-în grai-

Zua-i gi Blagoveșcenii, cucu’, limba ș-o gizleagă
Pîn zavoaie gesfrunzîce, numele-ș’ strigă gigrabă.
Da’ și io îngîndurată îl întreb cu glas șopcit
– Cucule să-mni spui, tu mnie, cîț’ ani mai am gi trait?

Că pusăi apă șî sare la îngeri, mîncai șî peșce
Nici nu m-a sfagii* cu nime’, tu cuc, ma blagoslovește.
Veselă să fiu tăt anu’, sî am pace, bucurie.
Vreme faină ge-o fi az’, așa șî la Pașci sî fie!

Gisară merg cu sacurea, să o vadă prunii, merii
Mă încord* la ei în glumă, să rogească via, perii!
Îi curăț gi uscaturi și musai* în foc să ardă
Să purifică șî spațiul, pcier gîngănile* gigrabă.

Ciripind, sî-ntorc în sat, în ciurd* mare, rîndunele
Aducînd o șcire bună, dragă șî inimii mnele:
Zua o fi tăt mai lungă, întunericu’ doboară
Gi-acum pot ca să mă jior, zău gi nu: – Îi Primăvară!

Regionalisme: a se sfăgi – a se certa; a se încorda – a se răsti; musai – neapărat; gângănii – omizi.
Blagoveșcenia – Buna Vestire – 25 Martie

——————————

Ileana Cornelia NEAGA

25 martie 2019

Ștefania PETROV: Buna Vestire

Buna Vestire

Sfânt este anotimpul zămislirii

Ce scoate inimile din robire

Şi clipa de-nceput a mântuirii,

Adusă-n taină de Buna Vestire.

Când Dumnezeu îşi arată iubirea,

Trimite îngerii să binevestească,

Vede în crinul alb neprihănirea

Din care Iisus urmează să se nască.

Arhanghelul Gavriil coboară

Trimis din cer de Însuşi Dumnezeu,

Să vestească nenunţita Fecioară

Că va fi Maica Sfântă a Fiului Său.

Când află vestea că a fost aleasă,

Fecioara Maria tresaltă de uimire,

Duhului Sfânt îi devine mireasă,

Spre a aduce-n lume pace şi iubire.

Preacurata Fecioară se împodobeşte

Cu cel mai de preţ dar trimis de Sus,

Din puritatea ei lumea se mântuieşte,

Prin naşterea Mântuitorului Iisus.

––––––––––––

Ștefania PETROV

București

Martie 2018

Ștefania PETROV: Versuri

MUGURI

Miroase a iubire dezmorţită,

a început de primăvară

ce naşte ghiocei din zăpadă topită.

În freamăt de ramuri şi de muguri,

se aud şăgalnice dezmierdări

ce ard singurătăţile pe ruguri.

E vremea noilor începuturi

ce înfloresc în tainice chemări,

în curcubeie şi în zborul de fluturi.

Miroase a lut nepământesc, arzând,

stropit cu picături de rouă,

prelinse din inimi şi aripi de gând.

În imensul sanctuar de lumină,

timpul îşi ţese o pânză nouă

iar iubirea îmbracă formă divină,

Continue reading „Ștefania PETROV: Versuri” →