Beatrice
Pe-un fir de cer o amintire,
mă cheamă astăzi înapoi,
era târziu şi era lungă iarnă,
lumini veneau atunci la noi.
În noaptea ce curgea agale,
pe-o strună de vioară plecai,
până la el, cu mâna micuță
o bucurie, iubind, îi dăruiai.
Era târziu. Lumea se dusese
în somnul de viață în ascuns,
gândul tău pe-o coardă căuta
o clipă, cu un suspin de arcuş.