***
sunt ciopârțit cu-așa cruzime
de soarele frumos de-afară
de pajiștea ce-un proaspăt își răsfrânge
de iarba și pădurile ce s-au întins
de-albastrul cer și maiestuos
de ape și de munții reci
de glasuri fericite de copii…
mă lupt să le găsesc un înțeles,
mă lupt să le trăiesc.
Confesiune unui prieten
Cu ochii tăi ca o minune a naturii
Mă privești adânc și trist
Îmi vei spune ce te frământă?
Gândul tău parcă îl aud și îl înțeleg.
Dintr-o frumusețe intensă îmi vorbești
Continue reading „Andrei MORARU: Versuri”