Poetul Anatol COVALLI, ne surprinde din nou printr-un nou gen de poezie fixă: matepoeză-matepoeze
Iată și explicația autorului!
*MATEPOEZĂ – MATEPOEZE
,,Acest nou gen de poezie fixă, începe cu un distih în monorimă, după care urmează o strofă cu rime feminine şi masculine încrucişate. Versurile cu rime feminine au unul 5, iar celălalt 11 silabe. Cele cu rime masculine au un vers cu 4 silabe şi celălalt cu 10 silabe. În pofida inegalităţii numărului de silabe, cititorul va fi impresionat de muzicalitatea poeziei. Şi datorită acestei inegalităţi şi diversităţi a numărului de silabe, care sunt pare la numerele impare şi impare la numerele pare, am numit genul de poezie MATEPOEZĂ. Mate de la matematică şi poeză de la poezie. Iată cât de frumos se armonizează poezia cu matematica şi cum se completează reciproc !” Anatol Covalli
Revista Logos&Agape îi dorește prietenului și omului de cultură Anatol Covali, noi succese și noi creații, spre satisfacția cititorilor și pentru îmbogățirea poeziei românești cu noi genuri. Acum ceva vreme, într-o cronică, îl denumeam un ,,bijutier de cuvinte”. Mariana Gurza
***
NOULUI AN
A mai sosit un an. Pe al său prag
privesc în urmă zâmbitor, cu drag,
căci cel ce pleacă
mi-a fost prieten şi ce-am vrut mi-a dat
fiind în viaţa mea ca o prisacă
cu rod bogat.
*
Sper că cel nou va fi şi mai frumos,
mai împlinit şi mai armonios,
mai plin de vlagă
şi va aduce-n dar tot ce vreau eu
în mica, dar vrăjita lui desagă,
plină mereu.
*
O, an superb, tu care n-ai să fii
ultima treaptă, ci vei pregăti
alte urcuşuri,
dându-mi în dar mirabile viori
cu ale căror magice arcuşuri
să cânt splendori
*
Am să încerc să nu-ţi dezamăgesc
încrederea cu care vii firesc
promiţând daruri
pe care le-am dorit până mai ieri
şi care să îmi pară pe amaruri
dulci mângâieri.
31 decembrie 2019
Sentinţă
Să ştii, iubita mea, că tu ai fost
cea care-a dat destinului meu rost
şi ţel spre care
iubirea ta tot timpul m-a condus
ferindu-mă ca-n clipe de-ncercare
să fiu răpus.
*
Dacă-am învins şi ţie-îţi datorez,
căci tu ai fost întruna-n mine miez
din lava cărui
vulcani de biruinţă au ţâşnit
şi cei care-au dorit ca să mă nărui
m-au ocolit.
*
De-aceea te iubesc atât de mult
c-o patimă ce-adesea e tumult
şi-mi dă putere
să ocolesc prăpăstiile-adânci
când urc spre vârful care lângă cer e,
păşind pe stânci.
*
Destinul a dorit să-ajung ratat,
dar Cel de Sus m-a binecuvântat
cu o sentinţă:
Să nu cedezi, să nu te laşi înfrânt,
să crezi mereu că totu-i cu putinţă
pe-acest pământ.
2 ianuarie 2020
SUNT CONVINS
Nu mă-ndoiesc. Din contră. Sunt convins
că şi dacă sunt nins, n-am fost învins,
că nimeni încă
n-a reuşit să-mi dea măcar un brânci
pentru că-am fost puternic ca o stâncă
cu văi adânci.
*
Credinţa care-n mine e nucleu
este de fapt un strop de Dumnezeu,
o picătură
de infinit din care-am fost creat
ca-n trup să nu existe vreo nervură
ce n-a vibrat.
*
Am fost mereu ceea ce sunt acum
şi am avut de fapt acelaşi drum
cu mici popasuri
în care-am încercat să fiu altfel,
stând îndelung cu mine la taifasuri,
vorbind de ţel.
*
Nu am de gând vreodată să mă schimb.
Şi eu şi viaţa, sub acelaşi nimb,
mai stăm o vreme
care va fi-ncărcată de prinos,
de gânduri adunate în poeme
la care cos.
3 ianuarie 2020
SUNT ALTUL
Ce minunat este să crezi ardent
că-acest frumos, tulburător prezent
care începe
să se preschimbe-n splendid viitor
nu are văgăuni, nu are stepe
şi niciun nor
*
pe cerul său ce e de fapt azur
care a fost mereu imens şi pur,
de un albastru
ce niciun muritor nu l-a văzut
pentru că doar privirea lui Zoroastru
l-a mai avut.
*
Renunţ la ieri. Pe mâine nu-l aştept
pentru că azi merg doar pe drumul drept
fără să-am ţinte
lăsând ca timpul să îmi dea ce vrea.
Ştiu că numai privind spre înainte
nu voi cădea.
*
Sunt altul. Şi nu ştiu nici când , nici cum
am devenit cel care sunt acum.
Atâta forţă
n-am mai avut de mult. Atâta zel,
care din lumânare face torţă
într-un nou ţel.
4 ianuarie 2020