Anatol COVALI: Rugă pe tăişul sabiei (versuri)

Rugăciune către
Sfântul apostol Andrei

 

Sfinte Andrei, tu cel dintâi chemat
să afli ce e dragostea deplină,
tu ce pe-ai mei strămoşi i-ai creştinat
dându-le-n dar a Domnului lumină,
*
Apostol plin de râvnă, ce-ai adus
pe-aceste plaiuri marea ta credinţă
şi unde, ocrotită de Iisus,
a dobândit deplină biruinţă,
*
Roagă-te-n cer, Prea Sfinte, pentru noi
să nu-şi întoarcă Domnul sfânta faţă
când vin cotropitoarele nevoi
peste a noastră zbuciumată viaţă.
*
Vino şi calcă iar pe-acest pământ,
ca să tresară inima-i rănită,
să mângâi blând cu harul tău prea sfânt
credinţa noastră încă neclintită.
*
Iar mie, robul tău umil, smerit,
zâmbeşte-mi din a dragostei căldură
spre-a mă simţi deodată izbăvit
de dèmonii ce-mi colcăie-n făptură.

30 noiembrie 2019

 

 

Rinocerii

 

Ce caut eu printre atâtea iude
şi caini care mişunã puzderii
cu glasul meu ce-abia se mai aude
când urlã din trufie rinocerii?
*

La ce folos să-mi veştejesc plămânii
şi glasul obosit să-l sting în şoaptă
când chiuie şi dănţuiesc păgânii
pe nerozia noastră înţeleaptă?
*

Printre atâţi normali nu-s eu nebunul
ce în pustie predică degeaba
când ticăloşii, unul câte unul,
îşi instalează în destin taraba?
*

Aş vrea să fiu Hristosul ce cu biciul
să îi alunge pentru totdeauna
din templul sfânt ce-a devenit ospiciul
unde-n orgii se lăfăie minciuna.
*

Dar prea puţini s-ar bucura de-aceasta
şi mult prea mulţi m-ar huidui cu ură
sfârmându-mi mădularele şi ţeasta
cu bâte de delir şi impostură.
*

Am mai rămas câţiva lângă speranţă
luptând cu nesfârşitele mizerii
ca să-i salvăm drapelul, sfânta zdreanţă
la care urlă sumbru rinocerii.

30 noiembrie 2019

 

 

Deşertăciune

 

Renunţăm pe rând la toate
coborând fără voinţă
treptele însângerate
care duc spre umilinţă.

*

Când din vuietul de trape
sună trist, cu iz de moarte,
glasul urii mai aproape
şi-al speranţei mai departe.

*

Pedepsiţi fără de vină
să răbdăm nelegiuirea
hohotim sub ghilotină,
dar scuipaţi ne pierdem firea.

*

Tot ce ne-a rămas în viaţă
e să plângem în tăcere
sufocându-ne de greaţă
în sicrie de durere.

*

Căci la ce pe lumea asta
să sperăm măcar o clipă
când domneşte-n jur năpasta
şi în noi tristeţea ţipă.

*

Printre-atâtea griji funeste
şi atâta urâciune
viaţa noastră sumbră este
veşnică deşertăciune!

29 noiembrie 2019

 

 

Ce se întâmplă?

 

Ce se întâmplă cu noi de o vreme ?
Ne-am resemnat să murim în infern ?
Nu ne mai pasă că patria geme
sub frigul urii ce pare etern ?

*

De ce ne rod numai pofte meschine ?
Sânge ne curge în vene sau mâl ?
Nu ne-nspăimântă deloc că-n destine
zilnic se năruie un cernobâl ?

*

Unde ne sunt bărbăţia, curajul ?
Laşi ne-am născut şi tot laşi să murim ?
De ce mereu ne-nspăimântă tangajul
tristei corăbii pe care plutim ?

*

Cum de speranţele umblă în zdrenţe
şi noi alături de ele năuci
printre obstacole şi violenţe
ce lasă-n urmă pădure de cruci ?

28 noiembrie 2019

 

 

Rugă pe tăişul sabiei

 

Unde-ai ascuns dreptatea, Doamne,
că nu o mai găsim deloc?
De ce pe cei ce îşi bat joc
de noi, îi laşi să ne condamne
numai la plâns şi nenoroc?

Nu mai putem sluji minciuna
ce-n chip de ciumã s-a întins.
Ei sunt convinşi cã au învins
şi nu zăresc deloc furtuna
ce sufletele ne-a cuprins.

Ne vom scula din agonie
şi nu vom fi îndurãtori
cu cei care ne-au tras pe sfori
şi-au vrut ca ţara sã ne fie
lipsitã de-ai speranţei zori.

Rãbdarea a ajuns la capãt
iar ura fierbe pe tãciuni.
Oricât am fi noi oameni buni
ne-am sãturat de mersul şchioapãt
numai prin gropi şi vãgãuni.

Rãsunã din vecie ora
când de tirani eliberat
pãmântu-acesta minunat
va fi-nsfârşit al tuturora
şi iarãşi binecuvântat.

Dar pân’ atunci fii bun, Stãpâne,
şi scoate-ne din umilinţi.
Apleacã-Te spre rugãminţi,
cãci altfel nu ne mai rãmâne
decât sã ne ieşim din minţi.

27 noiembrie 2019

 

 

Ce se întâmplă?

 

Ce se întâmplă cu noi de o vreme?
Ne-am resemnat să murim în infern?
Nu ne mai pasă că patria geme
sub frigul urii ce pare etern?

*

De ce ne rod numai pofte meschine?
Sânge ne curge în vene sau mâl?
Nu ne-nspăimântă deloc că-n destine
zilnic se năruie un cernobâl?

*

Unde ne sunt bărbăţia, curajul?
Laşi ne-am născut şi tot laşi să murim?
De ce mereu ne-nspăimântă tangajul
sumbrei corăbii pe care plutim?

*

Cum de speranţele umblă în zdrenţe
şi noi alături de ele stupizi
printre obstacole şi violenţe
ce ne transformă în bieţi indivizi ?

26 noiembrie 2019

 

 

Creatura

 

Nu mă-ntreb. Știu răspunsul. Mi-e scârbă
când privesc a delirului sârbă
ce-i jucată de minți imbecile
ațâțate să fie ostile.

*

Știu perfect că-i un plan plin de ură
pus la cale de o creatură,
care vrea să se lăfăie-n frunte
sprijinit și-ajutat de minți ciunte.

*

Pentru tot ce e putred în Țară
e de vină-astă groaznică fiară
ce dezbină urând , uneltește
și distrugerea Țării dorește !

1990

 

 

Rugă

 

Îndură-Te, Doamne, de ţara aceasta,
atât de strivită de griji şi nevoi,
în care domneşte trufaşă năpasta,
îndură-Te, Doamne, de ea şi de noi!

*

Prea multă minciună, prea multă durere
se varsă în noaptea trădării de neam,
când toţi demagogii se-nfig la putere,
iar ţara întreagă se zbate în ham.

*

Aceiaşi pe-aceleaşi satanice locuri,
mai lacomi acum şi mai dornici de vârf,
ne sfâşie carnea cu scârnave ciocuri
făcând să miroasă pământul a stârv.

*

În pomii durerii stă pasărea frică
doinind deznădejdea sărmanilor robi,
ce ochii şi fruntea din glod nu-şi ridică
şi colcăie-n teamă ca nişte neghiobi.

*

Îndură-Te, Doamne, de noi şi de ţară,
trimite-i pe îngeri să fie eroi,
căci altfel ajungi în curând de ocară
şi Tu, Doamne Sfinte, alături de noi.

25 noiembrie 2019

 

 

Intru-n trecut

-Tridilet –

 

Intru-n trecut şi-ncep înfrigurat
să caut tot ce-n viaţă am visat

*

şi nu s-a-ndeplinit, n-a fost să fie
decât dorinţa unui gând rebel
ce m-a făcut să cred o clipă-n el,
fiind convins că-i pot fi temelie.

*

Intru-n trecut şi văd cum câte-un vis
în temniţi de neîmpliniri e-nchis,

*

dorinţele-i fierbinţi rămânând pure,
în ţeluri nefiind nicicând rănit,
pentru că-n a mea lume am trăit
nu-nchip de crâng, ci-ntruna ca pădure.

*

Intru-n trecut şi pun câte-un sărut
pe visurile fără început.

22 noiembrie 2019

———————————–

Anatol COVALI

București

30 noiembrie 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *