Uneori zbor
(Rondou)
Uneori zbor prin nefirescul dor,
dar în tristeţea lui nu mai cobor.
Privesc tot ce a fost cu detaşare,
atunci când chipul tău în gând mi-apare
aşa cum amintirile îl vor.
*
Ai încetat să îmi mai fii izvor.
N-am mai simţit de mult niciun fior
când prin a lui părelnică răcoare,
în timp ce a mea inimă tresare,
uneori zbor.
*
Nici codrii nu mă fac să mă-nfior.
Nu mai sunt cei fremătători în care
vibra sub paşii mei orice cărare.
Nu mă mai tulbur dacă-n umbra lor
uneori zbor.
1 decembrie 2019
Putea oricând
(Tridilet – 0 nouă formă fixă )
Putea oricând să fie-altfel, putea
să aibă-alt sens şi ţel ursita mea
*
în care am pătruns convins că nu e
nimic să mă oprească să înving,
că orice culme-a vieţii-am s-o ating
chiar dacă drumul pare cărăruie.
*
Putea oricând să fie cum am vrut,
când am ieşit cântând din început
*
şi mi-am pus aripi fără să îmi pese
că am să ameţesc în înălţimi
unde-ai speranţei splendizi heruvimi
îmi întindeau zâmbind daruri alese.
*
Putea oricând şi-a fost din când în când,
dar doar în visuri, în dorinţi şi-n gând !
1 decembrie 2019
Pasărea aceasta
( Gazel )
Pasărea aceasta cu cioc de pământ
cu-ale cărei pene lacrimile-mi zvânt
mi-a cântat aseară
despre primăvară
şi acum grădină-nmiresmată sînt.
Cine te trimise
ca să-mi scurmi în vise
să-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt,
pasăre măiastră,
pasăre albastră
care porţi în àripi cerul tot răsfrânt?
Trilurile tale
diamanticale
mi-au pătruns în suflet şi-n orice cuvânt
şi-ale tale-arìpe
în tristele-mi clipe
sunt doar adiere, nicodată vânt.
Pasărea pătrunse-n
mine şi-mi răspunse,
dar n-am auzit-o de prea mult frământ.
1 decembrie 2019
Perpetuarea răbdării
( Gazel )
Îmi pare rău numai de-atât:
c-am stat adesea în urât,
că m-am lăsat
îngenuncheat
şi fără milă doborât.
Din plâns zurliu
regret târziu
că nu am mers, ci m-am târât,
că n-am crâcnit
când m-au lovit
şi-n deznădejdi m-am zăvorât.
N-a fost deajuns
că m-au străpuns,
a trebuit să spun şi cât
de bun şi drept
şi de-nţelept
era cel ce mă lua de gât !…
Şi tot mai rar
mă-ntreb cu-amar:
Aşa-s menit ? Să rabd oicât ?!…
2 decembrie
Iată ! Încă pot să zbor
( Gazel )
Cântecul iubirii s-a surpat în dor
murmurând tot timpul numai în minor.
Fără nici un capăt
orice ritm mai şchioapăt
îl transformă-n note triste care dor.
Ca un roi de molii
m-au umplut bemolii
întinzând pe suflet aripile lor
şi rozând cu ură
din lumina pură
ce mai rămăsese din ce-a fost major.
Amintirea plânsă
nu găseşte însă
vorbele acestui cânt tânguitor,
care se frământă
şi-n suflet îmi cântă
susurând în mine precum un izvor.
Nu-l lăsa să plângă,
nu-l lăsa să-şi frângă
àripile. Iată ! Încă pot să zbor.
3 decembrie 2019
Viaţa asta
( Gazel )
Viaţa asta blestemată
şi amară totodată
ce apune-n
urâciune
când de-abia este gustată,
viaţa crudă
ce ne-asudă
când ne spintecă pe roată
fără milă,
ca în silă
să ne-arunce dezgustată,
viaţa care
doar apare
şi deja e terminată,
când la urmă,
brusc se curmă,
şi-i cu lacrimi regretată,
viaţa ciuntă,
rea sau cruntă,
este totuşi minunată!
4 decembrie 2019
DĂ-MI MÂNA!
( Gazel )
Dă-mi mâna! Vom merge-mpreună, n-ai teamă.
De vine vreo spaimă să n-o iei în seamă.
Prin orice furtună
cu mine-mpreună
durerii, de-acum, nu-i vei da nici o vamă.
Să nu îţi mai pese
că viaţa ne ţese
şi-apoi fără milă la loc ne destramă,
cât fi-vei cu mine
la rău şi la bine
vom râde şi-n cea mai teribilă dramă.
Să mergem spre piscuri
sfidând orice riscuri,
cât ne mai aşteaptă şi cât ne mai cheamă.
Vreau încă o dată
să fii fermecată,
vrăjită de-a visului meu panoramă.
Acolo, din stele
cu mâinile mele-ţi
voi ţese-a iubirii superbă maramă.
5 decembrie 2019
Rugăciune către Cel între sfinţi
Părintele nostru NICOLAE
Sfinte Ierarh, părinte Nicolae,
care-ai fost pur şi-n gânduri şi-n fiinţă,
roagă-te tu ca şi a mea credinţă
să fie ca a ta, ca o văpaie.
Arată-te în vis celor ce-mi poartă
ură şi pizmă şi le mustră firea,
fă-i să cunoască în sfârşit iubirea
şi iartă-i, cum iubirea mea îi iartă.
Fii-mi călăuză în orice derute
dându-mi exemplul biruinţei tale,
învaţă-mă să merg pe sfânta cale
pe care-ai mers, spre a spori-n virtute.
Tu, înţelept şi milostiv părinte,
ce vindeci orice inimă bolnavă,
te roagă Celui Sfânt, ce stă în Slavă,
să îşi aducă şi de mine-aminte.
6 decembrie 2019
Şi ce dacă ?….
Şi ce dacă eşti de-o vreme la capăt?
Ştii că în curând o să fii tăcere,
dar până atunci ai dori un treapăt
să ţi se-ofere.
Să poţi să colinzi locurile-n care
ai dorit să fii şi n-a fost să fie
fiindcă i-au lipsit stropi de exaltare
şi nebunie.
Îţi freamătă-n gând tinereţe nouă
cu dorinţi şi ţel nemaiîntâlnite,
când bruma din trup se preface-n rouă
în noi ursite.
Simţi că poţi orice, că nu mai există
stavili care-ar vrea să te înspăimânte
şi că viaţa ta, câteodată tristă
a prins să cânte.
Ai un alt destin dat de Nemurire
care s-a-ntristat văzând că te-ntuneci,
cerându-ţi în schimb ca-n nefericire
să nu aluneci.
6 decembrie 2019
Stau în răscruce
( INGAMBAMENT – Nouă formă fixă)
Stau în răscruce derutat, căci drumul
pe care vreau să merg nu îl zăresc.
În jurul meu sunt drumuri cu duiumul,
dar nu e cel pe care îl doresc.
Stau în răscruce şi destinu-îmi spune
să mă grăbesc şi să păşesc oricum,
dar sufletul nu vrea, nu se supune,
căci ştie că e ultimul meu drum.
Stau în răscruce şi deja e seară,
se face frig şi pe albastrul cer
apare licărind steaua polară
în care sper să aflu vreun reper.
Stau în răscruce. Până când deodată
fac primul pas şi plec fără să ştiu
unde mă duce calea-ntortocheată
pe care-ncerc tot ce n-am fost, să fiu.
7 decembrie 2019
———————————–
Anatol COVALI
București
Decembrie 2019