—————————————
Alin CUCURUZAN
4 septembrie 2019
—————————————
Alin CUCURUZAN
28 august 2019
Literatura ca o carte de bucate
—————————————
Alin CUCURUZAN
23 august 2019
Uitare
Se aștern umbre
peste pleoapele închise ale zilei;
de pe aripile fluturilor
cu ochi de noapte
picură depărtări;
cu fiecare bătaie de aripi
se adună tăceri …
… ceasurile au încetat
să mai respire secunde …
… din ochii închiși
ai cuvintelor,
o hemoragie de imagini
curge spre uitare,
desenând absențe
în cenușa veșniciei.
—————————————
Alin CUCURUZAN
14 aprilie 2019
Crăciun ‘89
Privește-mi, iubito, apusul,
În vise îmi ești mai aroape,
O lebădă pleacă pe ape
Și timpul își mistuie cursul.
A vieții cărare bătută
De pași care duc înspre tine,
Spre visele tale senine,
Se pierde-n iubirea mea mută.
Târziu, cu argint pe la tâmple
Vei spune cuiva, mai departe,
Istoria ce ne desparte,
Iubirea ce-avea să se-ntâmple.
Căci eu astăzi plec înspre ceruri.
Rămâi cu finaluri blazate,
Cu vise ce n-au fost visate,
Cu triste și seci giuvaeruri.
Nu plânge și nu mă visa.
Îngroapă-ți un vis lângă mine.
Pe drumul spre ceruri stăine,
O stea va fi numai a ta.
Mai trec pe la tine, la noapte
În vise să-ți spun „Bună seara”
Și trist să mă-ngâne chitara
Și tirst să-mi suspini printre șoapte.
Și chiar dacă nu te-ai trezit
Și dormi, liniștită, în pat
Iubito, te las, am plecat
Chiar dacă, de fapt, am murit.
Mai vino, când vrei, pe la mine
Să-mi spui despre ce se petrece
Și pune-mi pe lespedea rece
O oră din ziua de mâine …
… Crăciunul la poartă ne bate
Cu gloanțe ce zboară spre mine.
Îmi iau „Pe curând” de la tine
Și porția de libertate.
—————————————
Alin CUCURUZAN
26 decembrie, 2018
Aseară,
Dumnezeu a murit împușcat.
Coborât printre noi,
cu noi,
ca noi,
cu pieptul gol,
zace, însângerat,
pe asfaltul ud din fața baricadei.
Cu ochii închiși
îndreptați spre cer,
Dumnezeu a murit
răstignit pe crucea de gheață
a revoltei …
… „mai bine mort
decât comunist” …
… șapte șaizecișidoi …
… din nimicul
saturat de nesătui,
Dumnezeul împușcat aseară,
va renaște, mâine,
în voi.
—————————————
Alin CUCURUZAN
21 decembrie, 2018
Toamna – retoric
Un vis de nor
din suflet de furtună,
curge prin venele deschise
ale frunzelor căzute
colorându-mi cuvintele
într-un trist – pal.
Vocea ploii desenează
cercuri concentrice
pe asfalt.
Doar copacii goi
mai îndrăznesc
să își îndrepte crengile,
retoric și acuzator,
spre cer.
—————————————
Alin CUCURUZAN
23 octombrie, 2018
Cuvintele-destin
Din neguri de vise,
sacerdotal și sordid,
impregnând compulsiv
cotidianul cenușiu,
cuvintele-destin
se însămânțează,
cresc
și dispar
în neant
ca și cum ar fi fost
niște grimase retorice,
ca și cum,
undeva,
în timpul lor,
ar fi trăit,
ca și cum,
iluzoriu și repulsiv,
și-ar fi atins
nemurirea.
—————————————
Alin CUCURUZAN
19 octombrie, 2018
Cuvinte-frunze
Prin ochii încețoșați
ai dimineții de octombrie
văd frunze adunate
una în alta,
strângându-și amintirile
pentru ultima călătorie…
…retoric și banal,
plângând agonic
sepulcrul drumului,
cuvintele-frunze,
înșirate de-a lungul zilelor,
își lasă, la răspântii,
visele adormite,
ca semne de trecere
pasageră
prin timp.
—————————————
Alin CUCURUZAN
11 octombrie, 2018
Jumătate
Mi-e liniște și noapte.
Cuvinte efemere,
jumate mi-s tăcere
și jumătate șoapte.
Și ziua-i jumătate
și, ciunt, plutesc stingher
pe jumătate cer
și jumătate noapte.
Am jumătăți de soarte
și jumătăți de viață,
jumate mi-este ceață
și jumătate moarte.
Din jumătăți de vise
și rugăciuni deșarte,
jumate mi-s păcate
și jumătate-ucise.
Cum jumătate-s toate,
cuvinte, zile, nopți,
aripi, speranțe sorți…
…și viața-i jumătate.
—————————————
Alin CUCURUZAN
28 august, 2018