Poate !?  

                                            (Din albumul ,,Tezaur Ceresc” )

 

Poate’ntr-o floare de migdal

Sau dulce caisă,

În zeama unu bob de strugure-târziu

Sau… poate-ntr-un fulg de nea,

Mă va lua la El, într-o clipită,

Domnul mă va duce-Acasă.

 

Poate-ntr-o cântare despre cer

Sau într-un vers

Ce plânge sau se bucură în mine,

Mă va lua la El, Emanuel,

Când drumul Lui, mă va scăpa de mine.

 

Poate-ntr-o lacrimă ce-o plâng

Pentru acei ce-s triști că nu au pâine,

Sau, că nu se mai-nțeleg cu pruncii,

Sau,nu sunt siguri pe ziua de mâine.

 

Poate-ntr-o rugă-n lăcrimări

Cu dor de cer, și dor de-acasă,

Mă va-nălța Emanuel-n iertări,

Mă voi trezi cu El în veșnicii, la masă.

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

20 mai 2020

    

Traiască Domnul peste România

                                      

                                          Album: Fărâme de Lumină

 

Te-aş îmbrăca în aur, scumpă ţară
Ţi-aş aşeza cununi de dor…
Dar despărţirea, nu-i uşoară
Şi aşa cum tu arăţi acuma,
‘Mi dai lacrimi, ce mă dor.
Mă dor iubirile uitate,
De jalea doinelor, mi-e dor
De munţii tăi, ii înflorate,
De maicile în şezători.
– Dar ce aud?
Te vor tăia şi sfârteca hainii?
Ne spun căci:
-Dacia,n-a existat!?
C’aicea, n-ar trăi românii?
-O, Doamne mare!
Ce grozavie,ce păcat!
Au biciuit orice adevăr!
Au smuls din rădăcini,trecutul!
Copiii tăi, cei din morminte
Se aud si mă-nfior:
-Viteji,să treceţi Prutul!
L-au îngropat!
Ăst adevăr,se vrea;UITARE!
Şi vor să-mpartă între ei, pământul
Ca şi cămaşa Ta,
În vinerea cea mare.
-Ce vor hainii?
Să omoare ce este românesc,
Aceasta este-a lor crezare?
Să şteargă,greu din temelii
Credinţă şi onoare!?
– Ne-om apăra!
Doinind,cântând şi binecuvântând
Pe El, pe scumpul Creator
Poate,se va-ndupleca,
De scumpul nost’ popor;
– Trăiască Domnul peste România!
Trăiască Domnul Cel Îndurător!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

18 mai 2020

 

 

Mama
                                               (Din albumul ,,Tezaur Ceresc”)

 

A ruginit încuietoarea de la poartă,
De când n-a mai fost de nimeni apăsată,
Au înnegrit ulucile în gard,
De când iubiții n-au trecut al casei prag.
Nici cumpăna nu se aplecă cu putere,
De când nu a mai fost de nimeni mângâiată,
O umbră-mbătrânită stă în ușa prispei,
Nici lacrimi nu mai are,
De când copiii își așteaptă.
Au înverzit atâtea buruieni,
Peste jocurile, fericirea de-altă dată,
Un scâncet stins de câine flămânzit,
Se uită-n ochii cei bătrâni ai umbrei
Și așteaptă să fie mângâiat ca altă dată.

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

17 mai 2020

 

Atât de pur, atât de fraged…

…Atât de albe și smerite,
Petale alb-mărgăritar,
Sunt ca Mireasa pregătită
Să se închine la altar.

Atât de pure și gingașe,
Rostesc din adevărul sfânt.
Sunt ca arcușul pe vioară,
Ce note-n alb, Îți cânt’.

Atât de sincere-s întruna,
Ca preaiubita ce o-aștepți,
Să fiți pe veșnicii, doar una,
Pecetluită de Sfintele Peceți.

…Atât de pur, atât de fraged
Atât de alb la sfânt altar,
E voalul de Mireasă îmbrăcată
De Tine, ca un alb mărgăritar…

 

 

-De ce?

  (Din albumul ,,Colț Stelar”)

 

-De ce ninge Tată-n vară?
Iar pomii frunzele își pierd?
De ce își părăsesc mame, copiii
Și sunt atâtea lacrimi fără crez?

-De ce, în loc de fericire,
Trăim printre suspine-n vale?
Şi parcă norii se-mbulzesc
Lăsând tristeți pe-a noastră cale?

-De ce își plânge rândunica,
Dând roată, cuibul la plecare,
În zbor-suspin chiar de se-nalță
Plutind spre alba zare?

Continue reading „Alexandrina TULICS: Atât de albe și smerite (stihuri)” →

Nunta

 

Ploaie de alb sau petale de nea ,

Au înflorit de câteva zile, la fereastra mea.
Parfum ceresc cu miez de aur
Din casa Tatalui-tezaur.
Sprinten,albine sărută corola ,
În dulce le leagănă creanga-gondola,
E-o nuntă în roi cu zumzet subțire,
Mireasa-i în alb -iasomie, parfumată de Mire.
Soarele fața și arată cu teamă,
N-ar vrea torid, sporul să-l destrame.
Flori curioase așteaptă-n mirare,
Mirele crin să vie la însurătoare.
E foșnet de ramuri și vântul se-oprește ;
-E gata a venit !
Alaiul porneste!
…Emotii solare se joacă-n grădină,
tremurând  bucuria razei -lumină.
Albini duc polenul cel dulce ..ACASĂ,
Unde va locuii pe vecii Mirele
Și a Lui Mireasă!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

12 mai 2020

 

În Țara care n-o mai am…
                                                          (Plângerile mele)

 

În Țara care n-o mai am,
Ce stă cu ochii plânși în soare,
Cu pomii rași din rădăcini
Și cu jelite căprioare,
În Țara buciumului mort,
Că nu mai este lemn de bucium,
Cu Marea Neagră tulburată
Și zăcămintele furate,
Cu fața-n temere spre răsărit
Și sabia la vest de Țară,
Cu tinerii fugiți din ea,
Pe-o pâine-atâta de amară,
În Țara-n care popii sunt gropari
Iar babele sunt popi la țară,
Moșnegi cu plete încâlcite
Și barba pân’ la subțioară,
Fără de mame și copii,
‘N jelanie de ciocârlii,
Trăiesc-n huzur, viermii!
Cu conturile grele-n aur,
Furate
Din al mamei-Țară-scump tezaur.
Ce-a mai rămas din tot ce-au dat,
Stăpânilor și Negrului-Mpărat,
Ce-și scutură biciul cu ură,
De nu mai este viață bună
Și nici lătrat în bătătură…
Ci doar: O jale românească!
Cântate gutural de-o față bătrânească.
În Țara care n-o mai am,
Perdelele-s păienjenii în geam,
Bărbații umblă-n fuste strâmte,
Pe tocuri, ”jazzul’ doinei să-l asculte,
Fumează ierburi în frisoane,
Recomandându-se: Cucoane!
În Țara care n-o mai am,
Plâng doine, porumbeii triști pe ram,
Jelesc eroi cu nume-sânge scris pe Țară,
Ce înfloresc în fiecare primăvară,
Să blesteme-n parfum străinii,
S-ajungă uscăciune ca ciulinii,
Ce-au năvălit-n credința, pâinea de acasă,
Batjocorind iubita Românie,
A Mielului – Mireasă!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

10 mai 2020

 

 

Îmi picuri amintiri -trecute

Cu zâne, Feți -Frumoși și zmei

Și cu viteji la poarta țării,

Atât de mult, doream să fiu ca ei…

Cu pâine caldă-colăcei,

Și roșii-brânză;ca acasă,

Cu lăcrimarea mamei-n rugi;

Să ne încredem doar în El,

Că Domnul, nu ne lasă!

Cu pruni bogați și nucile-ncuiate,

Cu lada de făină și mălai

Și bogății cu uși -neîncuiate

În liniștitul trai…

Cu tâlvu-n must și boii-n car,

Cu rugăciunile bătrânilor-n hotar,

Cu pâine-n țăst și apa în carafă,

Și țarina atâta de bogată…

Cu ”cucurigi ” în zori de zi,

Cotcodăcit pe ouă,

Cu bucuria fericitului copil,

Mirat de raza soarelui în rouă…

Mi-e dor!

De degete-nnegrite-n nuci

De mine și bunicul descojite,

De carele pline la vie,

În mulțumirile-Aceluia ce va să vie,

Mi-e dor …

De păduricea cu dăfini,

De roiul -zumzet ,dulcele -albini,

De hotărârea vocii-bătrânească:

-Copii, copii, veniți la masă!

Îmi scald iubirile-amintiri,

În lacrimi -rouă-mijlociri,

Te rog Iubite Tată,Te rog mai lasă,

Să fie ROMÂNIA ,

Așa cum eu o știu: ACASĂ!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

10 mai 2020

 

Un nume nou, pe-o piatră albă

 

Nu rupe razele de soare,
Nu săgeta lumini în curcubeu,
Nu rupe penele porumbilor în zare,
Adună-le întregi-n sufletul tău.

Nu murdări izvorul ce adapă,
Pe liberi și încătușați, el săturând;
Nu omorî puii de cerb în alergare,
Ci toate liber, adună-le în gând.

Să nu strivesti sub talpă-ți roșii-macii,
Nici zborul păsării să nu îl curmi,
Ascultă-n luciul apei, pitpalacii,
Adună-le pe toate pe -al tău drum.

Nu-nzăpezii potecile-nverzite,
Cu drumuri arse,groasă ghiață,
Adună-ți cât mai multe flori în zâmbet
Și-mparte-le la toți cu: Bună dimineață.

Nu râde-n curtea plânsului care oftează,
Nu-ntoarce brazda-aproapelui ce-a semănat,
Adună-ți bogății-n înțelepciune,
Ce te va face luminat, curat.

Adună pietre ca-n ”praștia lui David”
Cu ele sparge cuiburi de năpârci
Și fii viteaz în luptă, nu fii palid,
Fii sigur de drumul ce-l apuci.

Pășește-n urma Mielului pe Cale,
Cu suflet dulce, plin de Duhul Sfânt,
Să te ajungă dezghețări și dezlegații
De pietre și furtuni, în Domnul Sfânt crezând.

Îmbracă-te în soarele ce n-arde,
Ci, mângâie, s-aducă viața,
Și rupe-ți pâinea pentru-aproapele și haina,
Să îți ajungă-n ceruri scump’-dulceața.

De vei lucra, lupta-n credincioșie,
Un nume nou pe-o piatră albă vei primi,
În Țara ce n-apune niciodată,
Unde vei fi cu Domnu-n veșnicii.

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

6 mai 2020

 

 

Cerul Canaan

…Înflorise cerul astă noapte,
Sub raza stelelor mirate -șoapte,
Sub felinarul lunii în veghere
De dragoste
Și-a rugilor putere.
Parcă -nfloreau sub ochii mei,
Crinii cei albi, ca felinare,
Ce-și căutau printre dantele nori,
Soarele ce nu spusese;
A Dios,la plecare.
Parcă -nfloreau dantelele stelare,
De dragul crinilor cu fețe chihlimbar,
Și nu-ndrăzneam să-mi închid ochii,
Să nu mă pierd de cerul Canaan.

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

3 mai 2020

(Din albumul ,,Splendori”)