Atât de pur, atât de fraged…
…Atât de albe și smerite,
Petale alb-mărgăritar,
Sunt ca Mireasa pregătită
Să se închine la altar.
Atât de pure și gingașe,
Rostesc din adevărul sfânt.
Sunt ca arcușul pe vioară,
Ce note-n alb, Îți cânt’.
Atât de sincere-s întruna,
Ca preaiubita ce o-aștepți,
Să fiți pe veșnicii, doar una,
Pecetluită de Sfintele Peceți.
…Atât de pur, atât de fraged
Atât de alb la sfânt altar,
E voalul de Mireasă îmbrăcată
De Tine, ca un alb mărgăritar…
-De ce?
(Din albumul ,,Colț Stelar”)
-De ce ninge Tată-n vară?
Iar pomii frunzele își pierd?
De ce își părăsesc mame, copiii
Și sunt atâtea lacrimi fără crez?
-De ce, în loc de fericire,
Trăim printre suspine-n vale?
Şi parcă norii se-mbulzesc
Lăsând tristeți pe-a noastră cale?
-De ce își plânge rândunica,
Dând roată, cuibul la plecare,
În zbor-suspin chiar de se-nalță
Plutind spre alba zare?
-De ce în lacrimi-părtășie,
Vrem să trăim iubitul cer,
Când mame-și plâng-n tăcere fiii
Și despărțiți de Tine, pier?
-De ce suspinu-i înaintea
Surâsului în zori de zi,
Când implorat ești printre lacrimi:
-Te-aștept să vii! Te-aștept să vii!
——————————–
Alexandrina TULICS
Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.
14 mai 2020