Alexandrina TULICS: Te rog, iubite Tată

Îmi picuri amintiri -trecute

Cu zâne, Feți -Frumoși și zmei

Și cu viteji la poarta țării,

Atât de mult, doream să fiu ca ei…

Cu pâine caldă-colăcei,

Și roșii-brânză;ca acasă,

Cu lăcrimarea mamei-n rugi;

Să ne încredem doar în El,

Că Domnul, nu ne lasă!

Cu pruni bogați și nucile-ncuiate,

Cu lada de făină și mălai

Și bogății cu uși -neîncuiate

În liniștitul trai…

Cu tâlvu-n must și boii-n car,

Cu rugăciunile bătrânilor-n hotar,

Cu pâine-n țăst și apa în carafă,

Și țarina atâta de bogată…

Cu ”cucurigi ” în zori de zi,

Cotcodăcit pe ouă,

Cu bucuria fericitului copil,

Mirat de raza soarelui în rouă…

Mi-e dor!

De degete-nnegrite-n nuci

De mine și bunicul descojite,

De carele pline la vie,

În mulțumirile-Aceluia ce va să vie,

Mi-e dor …

De păduricea cu dăfini,

De roiul -zumzet ,dulcele -albini,

De hotărârea vocii-bătrânească:

-Copii, copii, veniți la masă!

Îmi scald iubirile-amintiri,

În lacrimi -rouă-mijlociri,

Te rog Iubite Tată,Te rog mai lasă,

Să fie ROMÂNIA ,

Așa cum eu o știu: ACASĂ!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

10 mai 2020

 

Lasă un răspuns