Toamna-n poezie
Coboară toamna pe portativ
Stoarce lacrimi cerul nourat
Frigul câştigă teren definitiv,
Lumina străbate visul rourat
Vântul șuieră melodie tristă,
Prin copacii de frunze goliți,
Toamna dirijează ca o artistă,
Norii-s la ora de dans şcoliți
Păsările au fugit de prea frig
Urşii au intrat la hibernare,
Eu prin amintiri te văd şi strig
Prin a clipelor dragi depănare
E toamna pe rime şi cuvinte
Frunzele arămite tremură, cad
Gândul scrie poezia cuminte,
Pe fila cărții cu miros de brad,
Îmbrățişează-mă
Îmbrățişează-mă,
Doar tu, sărută-mă,
Fără tine viata mi-e deşartă,
Te-am căutat prin lumea toată
Îmbrățişează-mă, iubeşte-mă,
Nu mă lăsa să plec niciodată.
Un curcubeu să-mi daruiesti
În culori calde să mă-nveleşti
Întotdeauna să mă recunoşti.
Îmbrățişează-mă, poartă-mă
De la mare, la stele şi lună,
Chiar de-i vreme rea sau bună.
Îmbrățisează-mi inima-n suspine
Fă-o să bată numai pentru tine
Într-un cântec de dragoste celest
Numai pentru tine şi de tine-nțeles.
Mângâie-mă cu iubirea purului amor
Vreau să-mi simt trupul pătruns de fior
Îmbrătisează-mi sufletul cu pasiune
Şi nu -l mai lasa să plece niciunde
Sufletele noastre împerecheate
Vor depăşi orice grele obstacole
22 iunie 2016
Embrace me
Embrace me,
Only you, kiss me,
Without you my life is wasted,
I’ve been looking for you all over the world
Embrace me, love me,
He never let me go.
A rainbow to give me
In warm colors to dress me
Always recognize me.
Embrace me, wear me
From the sea, to the stars and the moon,
Even in bad weather or good.
Embrace my heart in sighs
Have her fight for you only
In a song of heavenly love
Only for you and for yourself.
Comfort me with the love of pure love
I want to feel my body throb
Embrace my soul with passion
And don’t let him go anywhere
Our souls mated
They will overcome any major obstacles
Dunarea în octombrie la Braila
Este toamnă cu talent
În culori galben arămii,
Minuni pune-n şevalet,
Chiar la malul Dunării,
Cade frunza-n cercuri,
Toamna-mi croşetează
Cu rupte, uscate ramuri
Dantelă pe ape brodează
Sălciile plâng peste unde
Păsările plecat-au departe,
În adânc, în mâluri fecunde,
Nufărul sămânța-şi împarte
Cerul şi-a pictat tristețea,
Oglindind-şi in ape rugina
Potolind de frumos setea
În reflexia apei cu lumina
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila