Mai întâi aş dori să-ți mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor acestui interviu!

Ioan POPOIU : Eşti născută la Timişoara, pe malul Begăi!
Ce ne poți spune despre familia ta, părinții?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Adevărat că sunt născută la Timişoara.
Pe atunci, părinții mei erau aici, studenți la medicină. Locuiau cu părinții mamei, bunicul fiind avocat.

Pe când aveam un an, tata, terminând facultatea, a fost repartizat medic în Apuseni, peste 10 sate de mineri săraci şi bolnavi de T.B.C., ce lucrau în condiții foarte grele .Locuiam la Gura Barza si tata colinda dealurile călare până la bolnavii din acele sate: Țebea, Gura Honț…., apoi a fost directorul Spitalului din Brad, timp de opt ani de zile.

Mă îngrozeam când auzeam sirena ce anunța destul de des accidentele din mină si vedeam lumea îngrozită fugind la mină.

Tata intra în mina ce se prabuşea să dea primul ajutor. Iubea oamenii şi, zi şi noapte, alerga la bolnavi, le făcea chiar rost pe banii lui de medicamente. Mama şi tata erau foarte iubiți şi apreciați.

Ioan POPOIU: Cum a fost copilăria ta?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Până la vârsta de zece ani, petrecuți în Apuseni, am fost foarte fericită. Alergam pe dealuri, culegeam flori, măceşe, coarne, nuci, alune, zmeură…

Aici am învățat să călăresc cei doi cai, Bubi şi Dorel, caii pe care tata îi călărea, mergând la bolnavi. Îi iubeam nespus si chiar mă mutasem cu ei în grajd. Nu mâncam fără ei, dormeam după amiază în fân. Cu ei colindam dealurile din jur.

Ioan POPOIU: Spui în biografie că viața te-a purtat de pe malul Begăi, pe malul Dunării,  la Brăila.Ce s-a întâmplat?

Alexandra GALUȘCA: Eu aveam nouă ani, când m-am mutat cu familia la Brăila, in urma examenului tatălui meu de  medic primar, el a fost numit aici, şef de secție la interne.

La un an de la mutarea noastră la Brăila, tata a decedat in urma unui accident de maşină. A fost luat din tren de un coleg in maşina sa, să ajunga la Iaşi, la un simpozion internațional de medicina internă.

Ioan POPOIU: Unde ai facut şcoala şi liceul?

Alexandra GALUȘCA: Clasele unu -patru le-am făcut la Brad. Ca să ajung la şcoală, treceam pe un pod suspendat peste Criş, ce se balansa când alergam .Imi era foarte frică primavara, când apele se umflau si chiar luau podul.

Clasele V-Vlll le-am urmat la Braila, la Școala 14, cu profesori minunați și, datorită lor, am intrat la liceul Gheorghe Murgoci cu media 10. Din clasa a X-a, am fost in clasa specială de mate-fizică, demixtată experimental, cu 24 de fete. Aici am avut noroc de profesori emeriți, ce ne-au format pentru viață.

Ioan POPOIU: Ce amintiri ai din acești ani?

Alexandra GALUȘCA: Amintiri frumoase. Am fost o fată foarte curtata de băieți, ce îmi dedicau poezii, cântece, dar mama nu mă lăsa in afara liceului decât cu prietenele mele.

Adevărul  era că imi plăcea mult să citesc si timpul îl petreceam mult intre cărți.

Fiind clasa de mate -fizică, eram abonata la Gazeta matematică, fizică, chimie si lucram foarte multe probleme Da, se făcea scoală pe vremea aceea!

Făceam parte si din echipa de teatru a liceului, de volei.

Ioan POPOIU: Ce a urmat după liceu?

Alexandra GĂLUȘCĂ: După liceu, am urmat (după posibilitățile materiale de atunci, o pensie de urmas fff mica, făcută din pensia tatălui, ce nu avea 10 ani vechime si pe care o împărțeam cu bunica), Şcoala Tehnică Sanitară din Braila. Aici, am avut norocul de a avea pe tot parcursul școlii bursă de merit.

Ioan POPOIU-Ai facut şi o facultate?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Nu am reuşit, m-am căsătorit la terminarea Şcolii Tehnice Sanitare. In anul doi de stagiu, mi-am cunoscut viitorul soț, pacient la chirurgie. Ne-am căsatorit şi cei 48 de ani de căsnicie i-am dus împreună, la bine şi la rău, cu iubire, intelegere, prietenie.

Ioan POPOIU: Ai un băiat și   nepoți! Despre viata ta personală ce poți sa ne spui?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Am un băiat fizician si informatician, de la care am patru nepoti studenți : 2 băieti şi 2 fete, copii excepționali şi de care suntem foarte mândri.

Eu acum sunt pensionară, după 41 de ani de lucrat la Spitalul de Urgența Braila, în radiologie.

Ioan POPOIU: Când ai descoperit cărțile?

Alexandra GĂLUȘCĂ: De când nici nu ştiam să citesc…

Părinții, bunicii îmi citeau poveşti, basme, poezioare.

Stiu că nu stiam să citesc si mă  învățaseră  poezii din Eminescu -Luceafarul, Labis-Moartea Caprioarei, Fabule.

Cum am început să citesc, tata mi-a pus in mână Legendele Olimpului, vol Fratilor Grimm,1001 de nopti (in traducerea lui Camil Petrescu, ),Creangă, Petre Ispirescu ….

În clasa a V-a, am descoperit pe Jules Verne şi lumea lui fantastică, ce azi a devenit realitate. Am devorat opera lux Alexandru Dumas, pe Winetoo, Old Shaterand, Fratii Jderi a lui Sadoveanu, Slavici, Rebreanu, Arghezi, Blaga, Bacovia, nu mi-a scapat nimic. Am citit cu o foame teribilă literatură universală-Ibsen, Cehov, Balzac, Thomas Mann, George Eliott, Baudelaire, Moliere …….

Ioan POPOIU: Literatura e o pasiune pentru tine?

Alexandra Găluşcă: Ziua în care nu citesc, pare lipsită de sens, de aer.

Ioan POPOIU: Când ai început să scrii versuri?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Lucrând la Spitalul de urgență, am văzut multă suferință şi moarte. Aveam nevoie să găsesc un drum, pe care să mă întorc mereu în miezul tainelor din mine şi l-am aflat scriind poezie. Fiecare poezie e o perfuzie ce mi-a încărcat sufletul de frumos și bucurie. Am descoperit că tot ce-ți imaginezi frumos poate deveni realitate. Am aflat că de fapt granița dintre frumos si urât, bine şi rau, nici nu există, că te poți găsi acolo unde vrei tu să fii, să fii ce-ți doreşti.

Fără de gândurile frumoase aşternute pe hârtie, pictură, artă intr-un cuvânt, suntem goi, un pumn de oase fără suflet, prin care trec toate necazurile şi durerile lumii.

Ioan POPOIU: Ce este poezia pentru tine?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Pentru mine poezia este „grădina înflorită a sufletului meu”, unde mă refugiez să mă încarc de frumos, culoare, parfum de floare. Aici am găsit alinare, în momentele grele.

Ioan POPOIU: Ai un crez poetic? Pentru ce scrii?

Alexandra Găluşcă: Cred cu convingere că poezia, ca de altfel arta, poate schimba lumea în bine.

Deviza mea este: „ARTA să cucerească lumea, nu ARMA” şi dacă ea se adevereşte, atunci vom răspândi binele, pacea, iubirea pe Pământ.

Una din primele mele poezii ce mă defineşte:

O picătură de cerneală

În lumea asta sunt doar un punct,
Un grăunte de nisip, dar distinct,
Cu-n suflet mare şi ochi de mură,
Păr auriu din soare şi maci pe gură,

Sunt un fulg de nea din alba iarnă,
Sau un pumn din gradină de țărână,
O picătură din apa clară de izvoare,
Un bob de rouă pe o colorată floare

Sunt o notă cântată dintr-o simfonie,
O clipită din a Universului nebunie,
O rază luminoasă dintr-o steluță,
O petală catifelată dintr-o panseluță

Sunt doar o idee aşternută pe hârtie
O boare pe o floare în luna martie,
Dar sunt cineva când scriu poezie
Să aduc bucurie cu această ocazie

Sunt o picatură albastră de cerneală,
Ce scrie pentru voi şi-și dă osteneală,
Să fac o lume cu înțelegere şi pace,
Şi să trăim în armonie cum ne place

Ioan POPOIU: În 2016, ai început să postezi în spațiul virtual!
Dar înainte nu ai încercat să publici?!

Alexandra GĂLUȘCĂ: Înainte, nu am publicat nimic. Nu mă gândeam că ceea ce scriu va plăcea cuiva.

Din păcate, prea târziu întelegem ce e viața şi că un gând frumos, de bine, un sfat pot schimba în bine pe cei din jurul tău.

Ioan POPOIU: După Facebook , ai început să publici în Antologii! Ce ne poți spune?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Pentru mine, internetul a fost o uşă deschisă prieteniei, frumosului. Aici mi-am exprimat public gândurile, mi-am etalat sufletul și, datorită acestui fapt, mi-am facut mulți prieteni poeți, jurnalişti, scriitori, pictori, caricaturişti, artişti, cântareți, muzicieni, oameni de cultură, nu numai din România. Aceştia m-au încurajat să scriu, să public.

Ioan POPOIU: În ce Antologii ai apărut?
Ne poți da câteva titluri?

Alexandra GĂLUȘCĂ: Mulțumesc în mod deosebit omului de cultură, poetei, editoarei, d-na Rodica Elena Lupu, ce m-a încurajat să scriu, să public și care m-a publicat în editura Anamarol, în antologia internațională „Întâlnirea poeților”, apoi în opt Antologii, Carmen, în Metamorfoze şi în cea mai dragă mie antologie, „Unire în cuget şi-n simțiri”, Apulum-Bălgrad-Alba Iulia 1decembrie 1918 -1 decembrie 2019”.

Acum urmează să-mi apară zece  poezii despre frumoasa Dunăre, într-o Antologie despre Dunăre.

Ioan POPOIU: În 2017, a apărut primul tău volum! Cum a fost?

Alexandra GĂLUȘCĂ: De sfânta sarbătoare a Floriilor, in 2017, am primit acasă, prima mea carte de poezie în vers alb, „Gânduri din gradina mea”, cu o prefață scrisă de omul de cultură, poet, membru în Uniunea Scriitorilor, D-na Rodica Elena Lupu.

A fost o împlinire sufletească, o bucurie pe care doream să o împart cu toți prietenii mei.

Ioan POPOIU: Despre ce era vorba în volum?
A fost răspândit? Continue reading „Alexandra GĂLUȘCĂ: ,,Poezia este locul unde mă refugiez să mă încarc de frumos, culoare și parfum…”- Interviu cu Alexandra GĂLUȘCĂ” →