Adrian BOTEZ: Sfântul Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruință

…LA MULTI, SĂNĂTOŞI, SENINI ŞI RODNICI ANI! – de Ziua Patronului-OŞTEAN, Sfântul şi Măritul Mare Mucenic GHEORGHE, purtătorul de biruinţă!

Sfântul Mare Mucenic GHEORGHE a fost, întâi, trăitor pământesc, în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni.

Sfântul Mare Mucenic GHEORGHE, cel care, apoi, a cuvântat către împărat: „<<Până când, o, împărate şi voi domni şi sfetnici, care, fiind rânduiţi pentru îndreptarea legilor bune şi a judecăţilor celor drepte, porniţi mânia voastră asupra creştinilor şi înmulţiţi nebunia voastră, întărind hotărârile cele fărădelege şi judecăţile cele nedrepte, dându-le asupra oamenilor nevinovaţi, care n-au făcut nimănui strâmbătate? Pentru ce îi prigoniţi şi chinuiţi pe creştini prin a voastră păgânătate silind pe aceia, care au învăţat a ţine bine sfânta credinţă? Pentru că idolii voştri nu sunt dumnezei. Deci, nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit. Ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să învăţaţi dreapta credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de dreapta credinţă, nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!>>

De nişte cuvinte ca acestea ale lui Gheorghe şi de îndrăzneala lui cea neaşteptată minunându-se toţi, şi-au întors ochii către împărat vrând să audă ce va răspunde la aceste vorbe. Iar împăratul, ca un ieşit din minţi sau ca un asurzit de tunet, şedea tăcând, înăbuşind în sine pornirea de mânie. Apoi a făcut semn unuia din cei ce şedeau cu el, prieten al său, cu numele Magnenţie, cu dregătoria antipat, ca să răspundă lui Gheorghe. Iar Magnenţie, chemând la sine mai aproape pe sfânt, i-a zis: “Cine te-a îndemnat la o atât de mare îndrăzneală şi grăire?” Răspuns-a sfântul: “Adevărul!” Magnenţie i-a zis: “Care este adevărul acela?” Răspuns-a Gheorghe: “ADEVĂRUL ESTE ÎNSUŞI HRISTOS, CEL PRIGONIT DE VOI”. Zis-a Magnenţie: “Dar şi tu eşti creştin?” A răspuns Sfântul Gheorghe: “Sunt rob al lui Hristos, Dumnezeul meu, ŞI SPRE EL NĂDĂJDUIND, ÎN MIJLOCUL VOSTRU AM STAT DE VOIA MEA, CA SĂ MĂRTURISESC PENTRU ADEVĂR”.

Sfântul Mare Mucenic GHEORGHE, cel care, „neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos”. Lăsându-se (întru Revelarea şi Slava Făcătorului şi Des-Făcătorului Lumii şi Omului-în-Trup, HRISTOS-DUMNEZEU!), decapitat, ca să ia pildă noroadele lumii de NECESITATEA MARTIRIULUI, SPRE A FI VREDNIC OMUL-ÎN-TRUP, DE A SE RE-ÎNDUMNEZEI!!!

Să ne dea HRISTOS-DUMNEZEU, şi nouă, neclintită  puterea Sfântului Său Oştean GHEORGHE, de a crede în HRISTOS-DUMNEZEU, deci în DREAPTA CALE-ADEVĂR-VIAŢA ADEVĂRATĂ, şi a-L mărturisi pe HRISTOS-DUMNEZEU, fără teamă şi ascunziş, spre a dobândi, şi noi, dimpreună cu el,  Împărăţia Cerurilor, în adevărata Lumină!

…Multă, multă sănătate, TUTUROR!

Doamne,-ajută-ne, ocroteşte-ne şi ne călăuzeşte, înspre Sfântă Lumina Ta!
Vă îmbrăţişează cu, mereu, aceeaşi admirativă preţuire şi caldă prietenie, frăţie întru Duh.

——————–
Adrian BOTEZ

Adjud, 23 Aprilie 2018

Adrian BOTEZ: Poeme

HORA BUCOVINEI

 

Bucovineana Horă plânge

departe e – şi iar se strânge

e cântec vechi – din regi uitaţi

odat’ cu grâul semănaţi

 

fiică de voivozi – Cântarea

plânge c-un ochi – dar cel’alt râde

lucrarea duhurilor hâde

nu s-a lipi – în toată zarea

 

Hora Bucovineană plânge

lacrimi şi-ascunde – însă – -n pumni

atâtea răni – atâta sânge:

cântarul vremilor se frânge

…din veac se răstignesc cununi…

 

dar munţii ne surâd – şi-s falnici

căci Ştèfan-Vodă-a dat Cuvânt:

a pus răzăşi în ceruri paznici

Sfântul rămas-a-n Ăst Pământ!

 

Bucovineana Horă plânge

departe e – şi iar se strânge

umărul regăseşte umăr

ascund martirii fără număr

 

să nu ni-i ştie-n veci spurcatul

cazac pribeag şi fără lege:

din ceas în ceas – cuminecatul

e bici de foc – e bici ce DREGE!

 

când Ştèfan braţu-a ridicà

duşmanul se va spulberà

şi se va-ntoarce-n vânt pustiu:

mortul de veci e…doar sicriu!

 

Bucovineană Horă Sfântă

ne fost-a soră în urgie

duşmanu-i orb – dar Hristos ştie

că orice răni – raze frământă!

 

în legănări de val – pădurea

pofteşte la ospăţ toţi Magii

iar fruntea Horei nu-i doar una:

e Soarele – dar e şi Luna!

 

pământul Horei se sfinţeşte

căci pasul Horei hotărăşte

Grădina Maicii-aici să fie

din vecii vechi – în veşnicie!

 

această glie nu se vinde

cum nu ne vindem Sfânt Părinte

cum nu ne vindem legăminte:

durăm lumini – rugă fierbinte!

 

cazac spurcat – să-ţi intre-n minte:

pe unde calci tu sunt morminte

de voievozi – paloş de foc!

tu n-ai aici nici rost – nici loc!

 

n-ai ochi să vezi cum creşte-n suflet

credinţa-n Crist şi nou răsuflet

când Hora face-un pas şi vine

cresc rugăciuni contra jivine!

 

duşman sărac prin bogăţie

duşman bogat prin tâlhărie

veni-va o lumină vie

cu pustnici sfinţi şi voievozi

să facă rânduială-n sorţi

 

nu aştepta această zi:

menită-i a te pârjolì

te va preface-n iaduri mii –

păgân adus de prin pustii!

 

nu aştepta această zi

e ziua ce va resfinţi:

lacrimi – dureri şi rane grele

pe toate va preface-n stele!

 

vom fi din nou popor de munţi

cu trăsnete pe-a’ noastre frunţi!

popor din astrul numit Jale…

din ceata moşilor cărunţi

vom re-nvăţa a noastră Cale!

 

nu plânge – Horă-a Bucovinei:

am risipit şi Moara Vinei!

iar sângele vărsat de crai

ne va-mbrăca în sfântul strai:

 

din nou – popor de împăraţi

lumini-cununi – pe frunţi de fraţi

Continue reading „Adrian BOTEZ: Poeme”

Octavian CONSTANTINESCU: ,,Cartea Apocalipsei” de Adrian Botez (recenzie)

CARTEA APOCALIPSEI

…un cântec de lebădă,  plâns pe-nfundate,

în înserare şi-n singurătate…

 

Adrian Botez scrie măreţ, hieratic, apoteotic, un ultim -după a sa mărturisire – volum de poezie atent selectată, un fel de crez poetic al său, o sinteză a marilor sale teme, Cartea Apocalipsei, un fel de biblie poetică, structurată în patru mari cicluri: Cartea Apocalipsei (50 de poeme),  Cartea Iluziilor şi Puterilor  (35 de poeme), Cartea Neamului (alte 35) şi, în fine, Cartea Poetului (50 de poeme)  – precum şi un capitol final: Epilog(uri). La început, ca o poartă către universul propriu poetic, sau ca un fel de ghid de interpretare, poemul-Prolog (Povestea Duhului) pare să adune în el un fel de cheie a întregului volum. Aici găsim, ca o explicaţie a ceea ce urmează, un fel de istorie, pe scurt, a ultimelor clipe ale omenirii, judecata finală, prezidată de Christ, un zeu al luminii –  judecător drept al elementelor, fie ele Fire ori Materie. E un fel de Cina-Cea-de-Taină  finală, a turmei luminii, unde toată firea, cu bune şi cu rele, va sta la judecata Cuvântului întrupat:

            “…cu Crist vor sta la cină (sub Raze-Flori-Ninsori):

            Turma Luminii – Blând-Harnicul Plăvan

Cum şi Eroi-Iubirea –Străbunii în Văpăi –Martiri

Sfinţiţi de Neam…

…pe treptele de zoaie – în Astre ale Urii –

Şerpi-Scorpii-Râioase Broaşte ori Lemurii

s-or desfăta-n plescăituri-

cu RÂVNA TÂRÂTURII…”

Se poate observa,  cu usurinţă, prezenţa marilor teme poetice ale lui Adrian Botez, neamul, vatra, cetatea, martirii, eroii, sublimul, iubirea dezbărată de contagiunea material, dar şi  derizoriul, mocirla, ura, fapta oarbă, Pământul, Lumea, Universul şi toate acestea stând sub marele semn al divinităţii  umanizate, Dumnezeul întrupat, Christ, Treapta supremă a iubirii universale, ghidul către desăvârşire, cuvântul nepervertit, clar şi curat, ca lacrima răstignitului.

Aşa cum am mai scris, lumea poetică a lui Adrian Botez e un cosmos aparte, o construcţie bazată pe piloni ezoterici, pe magia semnelor şi simbolurilor, tărâm pe care nu te poţi aventura fără o cunoaştere temeinică a Semnelor, căci toată opera sa poetică sta sub pecetea magică a SEMNELOR, care sunt ca nişte seminţe aruncate în ogorul lumii, ca să nască şi să rodească Frumosul Adevărat, neatins de pecinginea materialităţii, un fel de rai luminat şi binecuvântat, în care doar cei chemaţi…dacă se înţelege ce vreau să exprim.

În primul capitol, avem de-a face cu apocalipsa totală, o de-structurare a universului, atât a părţii sale omeneşti, casnic-cunoscute, familiare, dar şi dezastrul marilor structuri cosmice.  Totul răsună de marele zgomot al ruinei totale: Continue reading „Octavian CONSTANTINESCU: ,,Cartea Apocalipsei” de Adrian Botez (recenzie)”

Constantin STANCU: Adrian Botez – trăiește-ți propria epopee…(recenzie)

ADRIAN BOTEZ – TRĂIEŞTE-ŢI PROPRIA EPOPEE…

(Adrian Botez, Cartea Apocalipsei, versuri, 265 pagini,

 Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2018)

Adrian Botez este unul dintre cei mai harnici poeţi. Implicat, dedicat şi serios, bazându-se pe o cultură solidă, având drept reper valorile creştine, el s-a remarcat în spaţiul literaturii prin mai multe cărţi de poezie, eseu, proză scurtă şi roman. Susţine revista „Contraatac”, a fost remarcat şi nominalizat drept candidat la Premiul Nobel pentru Literatură, pentru anul 2017, de Asociaţia Academia Daco-Română TDC (preşedinte Geo  Stroe). Despre Adrian Botez, Cezarina Adamescu nota:

Adrian Botez este, fără doar şi poate, cel mai original poet pe care mi-a fost dat să-l cunosc, răsfoind/ răscolind prin ceasloavele prăfuite, dar şi cele de ultimă oră ale liricii româneşti.

El este fără pereche. Creaţia sa atât de diferită de vulgul cotidian care aduce osanale nesfârşite dimensiunii trupeşti a omului, şi-a pus amprenta, marca ei preţioasă pe domeniul, atât de râvnit al literaturii şi locul său nu poate fi ocupat de preopinenţii zilei, oricât s-ar da aceştia de ceasul morţii” (cf. În amurgul lumii cuvintelor – poeme pentru ziua mâniei: Adrian Botez, Rog, inorog, poeme, Editura Salonul Literar, Focşani, 1998 în Revista ARP – O carte pe zi, martie 2009).

Despre poet au mai scris şi alţi iubitori de literatură: Roxana Sorescu, Aurel Rău,Valeriu Anghel, Hristu Cândroveanu, Mircea Dinutz, Emilian Marcu, Marin Ifrim, Ion Miclău, Eugen Evu, Artur Silvestri etc).

Volumul de poeme Cartea Apocalipsei, 265 pagini, apărută la Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2018, director Constantin Marafet, este o sinteză a creaţiei poetului, oglindă a vieţii sale, a viziunii care l-a dinamizat, o mărturie despre lumea în care a trăit, un exerciţiu de dăruire. Probabil, cartea va rămâne ca reper în opera sa, punct fix, în mişcarea dintre a fi şi a nu fi.

Volumul are mai multe secţiuni, bine închegate, cu legătură solidă între ele şi cu viaţa lumii:

   

      -Prolog;

  1. I.           Cartea Apocalipsei;
  2. II.         Cartea iluziilor şi puterilor;
  3. III.       Cartea neamului;
  4. IV.       Cartea poetului – răzbaterea prin bezne şi dincolo de crimă.

-Epilog(uri)

La final, volumul include Aprecieri critice asupra operei lui Adrian Botez… de-a lungul timpului, drastic selectate –  epistole de la scriitor către scriitor, monografii lirice menite să ne adeverească poetul, în patria sa de suflet şi credinţă.

De la viaţă la moarte, cântecul salvat, cântecul aşteptat de întreaga creaţie, semn că poetul, la fel ca preotul, are cuvinte de laudă pentru Cel care ţine cuvintele în lumină.

Cântecul învie pădurea, aduce libertatea, descoperă fulgerul care dă viaţă, cântecele-s epopei nemurite (Cântecul – cântecul – salvaţi cântecul!, ultima copertă).

Volumul descoperă secretele creaţiei, descoperă poetul, dragostea pentru artă şi neam, lupta spirituală pentru dezvăluirea tainelor de sub coaja faptelor crude, moartea între crimă, boală, destin şi cântec…De remarcat viziunea şi organizarea poemelor,  sub puterea unor linii de forţă bine coagulate.

Prologul ne aduce în atenţie energia care pune în mişcare cuvintele poetului: duhul (spiritul). Povestea duhului, care dinamizează omenirea, eroii nevăzuţi şi pe cei acceptaţi, dedaţi Misticei Nunţi, este povestea istoriei noastre. Cei dedicaţi vor sta la masă cu Iisus, vor înţelege chemarea şi crima…Nunta ne leagă de cer.

Judecata apare ca o necesitate pentru poet, argumentele sale dau liber poeziei, cheie peste mlaştina celestă.

Apocalipsa, în sensul larg cultural, este percepută ca o imprevizibilă catastrofă. Pentru poet, lucrurile au alt sens, este judecata divină, parte din planul general prin care creaţia se descoperă. Păsări se sfarmă în văzduh, noroi şi sânge curg în ceruri, moartea este aproximată, există o pajişte în amurg, vise periculoase, lipsa autorităţii, alte ninsori coboară în lume – toate, sub atenta economie, ţinută de funcţionarii neantului, sub arta banalului de zi cu zi.

primăvara – carnea/ ţipă – ca nişte/ şuruburi suprasolicitate – şi cu/ filetul neuns: industrie/ celestă – complet/ dezorganizată şi/ nerentabilă – neconvenabilă – oricând şi/ din toate/ părţile atacabilă” (45 – Economie de piaţă, p. 60).

Continue reading „Constantin STANCU: Adrian Botez – trăiește-ți propria epopee…(recenzie)”

Adrian BOTEZ: „Să nu-ți dicteze Haita…” (poeme)

SĂ NU-ŢI DICTEZE HAITA – SOARTĂ SAU VIAŢĂ!

 

să nu-ţi dicteze Haita – soartă sau viaţă!

sfâşie-ţi pieptul – spintecă-ţi inìma

şi-aşteaptă – din adâncu-i – un ecou-speranţă

şi-aşteaptă – -nsângerat – mesajul – ca din Chìna:

 

este – -n vârtejuri – Carte de la Domnul

să-mi schimbe crugul – scrie-mi şi nesomnul?

şi – dacă <<da>> – să pronunţe si-la-bic

povestea ce-mi stârneşte Rost – şeherezadic!

 

…în fiecare ni s-a-nscris Misiunea

în fiecare – scrisă e Minunea

că trebui’ să-nsemnăm ceva – precum nealţii

 

căci se strevăd – mai sus de noi – atlanţii

…când vei afla mesaj pentru-a ta „crimă

să nu-l împarţi cu fraţi – părinţi: n-au rimă!

***

 

SFÂNTULEŢUL

 

s-a lăsat zăpada-n lume – cerul s-a-nnegrit

ce folos! – corbii orbirii neaua au cernit

de la poartă pân’ la poartă e de bocet drum

omeniri îşi plâng coşmarul – candelele-s fum

 

au trecut vârste şi mofturi – se arată-n prag

un sfârşit străin de fire şi de feleşag…

dar priviţi pe „sfântuleţul” –  saşiu pelerin:

el e martorul trădării – când a fost să fim

 

numa-n vale urlă lupul – în păduri pustii Continue reading „Adrian BOTEZ: „Să nu-ți dicteze Haita…” (poeme)”

Adrian BOTEZ: Stihuri valahe

VISE DE SEARĂ

 

…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!

stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal

mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:

sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri

 

vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi

sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi

pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!

…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…

 

constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat

nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni –  nici orbi n-am vindecat

sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Stihuri valahe”

Adrian BOTEZ: Drumul Libertății (poeme)

VOIEVOZII  NEAMULUI  NOSTRU

 

ei sunt crescuţi din luturi şi ţărână

sunt Voievozii apogeului de mir

făcuţi sunt doar în locul ăsta să rămână

să-i dea lumină – fir de patrafir

 

ei sunt crescuţi din piatră şi pădure

Voivozi sunt Vulturilor – Epopeii-Munte

înalţă Neamul în Război şi-n Nunte

şi se pogoar’ în Mare – pân’ la hale sure

 

iar Soarele şi Luna – pe umeri li s-aşează

ca două coţofene gemene-n amiază

şi frunzăresc  – alene – istoria străbună

 

ca pe-o poveste: rea întâi – apoi iar bună…

…voievozi au fost – au ars – acum le-aud doar goarnă:

dar unde-s tocmai azi – când vântul ne răstoarnă?

 

 

LUPUL DACIC

 

unde ne-aţi alungat Voivozii – venetici cu scai?

unde ni-s Sfinţii – cari cu Luptele Luminii ne sfinţeau

şi Drumul Libertăţii întâi ni-L arătau

din toate drumurile care duc la rai?

 

redaţi Daco-Valahiei splendoarea

şi paradisului ce-i scris aici – răcoarea…

redaţi mândrie – vitejie şi martiriu

în aste locuri unde azi e-un cimitiriu…

 

nemernici zgribuliţi de gândul crimei – lăcomie

iadul vă ardă pân’ la Talpa-i – şi din Foc să-nvie

Voievozii noştri cei cumpliţi Arhangheli

 

…osânza voastră –  venetici – nu-i bună nici la candeli…

…dar strig în van: Daco-Valahia e-n agonie

în urma-alaiului funebru – Lup Dacic să ne vie!

 

 

DOINA POETULUI

 

şi Pământ înflorit

şi Cer înflorit…:

am privit

şi-am fugit

 

frumosu-i frumos

la om sănătos

la bătrân sfătos

şi la prunc sfios…

frumosu-i frumos

la stejarul gros

la bradul  – Măria Sa

pururea-i Dumìnica…

 

cine-a vidè şi cunoaşte

apoi acela – cu bună veste

pe toţi să-i împroaşte:

că de unde – este!

 

iar cine-a vidè şi-o şti

împărat el s-o numì

şi o luminà

pân’ Soarele-o stà

şi o tăinuì

pân’ şi Luna

s-o ivì….

…cununaţi – necununaţi

Soarele şi Luna

fraţi…

 

…nu mă lăudaţi

şi nu mă hulìţi

pe cele hudìţi

ale Cerului

ale Hristului

ale Mărului…

 

…şi nu mă cătaţi

pe la Îngeri fraţi

şi nu mă cătaţi

pe la agăţaţi:

de mine voi daţi

doar când vă-nchinaţi

şi-n genunchi suiţi

pe Golgòte fiţi

cu olèu de sfinţi

la cei răstigniţi…

 

…Munţii mei

fraţii mei

de temei:

oi urca pe voi

să văd stele roi

oi urca pe voi

să văd şi Ziua

de-Apoi…

 

Hristos şi cu Sfinţii

numa s-uit

cuminţii

cum eu Scripca-nstrùn

pentru-un Cânt străbun…

 

or plânge – or râde

ori m-or şi ucìde

or râde – or plânge

Cântu-mi pe toţi frânge…

 

…Hristos stele plânge…

 

 

ARTA BANALULUI

 

tot şovăim prin lumea-ntunecată

bănănăind pe drumuri cunoscute

de-am dispărea – nu este judecată

iar de-am rămâne –  nu se-observ volute…

 

e-un aer de lehamite şi vrajă

la Cer de mult nu se mai pune strajă

şi – bucuroşi – ne azvârlim singuri în mreajă

cu sufletul scobit – un golf de plajă…

 

nimic nu-i neceasar ori important:

să fie cât mai liniştit şi mai pedant

nimicul fie – el însuşi – ghid constant

 

spre dispariţia supremă: spre neant…

…aşa ne-am calicit de-o veşnicie

şi dispărem – hârtii la primărie…

 

 

PORUNCI – LOGOFETE!

 

eram ascuns în tufiş – ascultând zguduirea

de tropot şi chiot şi sfinte blesteme

e plină pădurea – în noapte – de firea

voivozilor noştri: simţim noi îndemne!

 

e plină pădurea de rime cumplite

lumină ca ziua – pustiu de ispite

voievozii aflară bătaia de joc:

pe marii călduţi trag în ţeapă – cu foc!

 

„porunci – logofete – -s să zvârli reaua pană

şi zale şi paloş să scoată-a ta rană:

cu Luptă se capătă Frunţi de Aramă

 

supuse nicicând: Sfânt Biciul  – rău sfarmă…”

…şi Crist-Vânătorul poemelor slabe

se-arată cu Craii – iar nu-n patru labe!

 

 

PRIVIND PE FEREASTRĂ

 

privind pe fereatră

văd  – deasupra DACO-VALAHIEI –

cruguri schimbându-şi – cu grabă-nmiită

plimbarea – mersul şi

sensul: o nefireasă şi înfierbântată

grabă – pe toţi – şi pe mine – mă mână – ne

mână – spre luminoasa

fulgerătoarea de demoni

treabă

 

se pare că Domnii şi

Feţii Frumoşi – dar şi

Craii – după trecerea lor în

rândul Arhanghelilor – nu-s lăsaţi – nicicum – de

Crist a fi

trândavi – ci cumplit de

harnic lucrează – cu negrăită

râvnă stăpână – grijind în altare – pentru

Luminata Săptămână…

 

fiece Duh de Voievod –

scos  – de îngeri – pe uşa din faţă – nu se

răsfaţă – ci

se-apucă de treabă – spre a-şi călăuzi şi

re-ncălzi  – până la

incandescenţă – Neamul

său – scopit de mult prea indecenta

decenţă… – …ofticoasa

prudenţă

 

voievozii DACO-VALAHIEI ard cei mai harnici –

în stelele lor: eu deja simt – în nări

sporul lor – de fierbinte

şi de chiot

ne-cuminte

 

aşa că lepăd degrab’

Peana din mână – îmi pun cu tot

şartul – Şorţul – şi

deschid – îndat’ – Covălia!

 

curând – baroase şi oase de duşman

fărmate – îmi vor confirma

meseria

 

curând – toţi câţi îşi lasă Plugul – pentru

Paloşul Plăţilor Drepte – cu totul riguros

Chitite – cu vârf şi-ndesat

plătite – îşi vor confirma

Sfânt Meşteşugul!

 

 

CALPUL CRĂCIUN

(urări pentru zarafi – venetici şi-autohtoni – laolaltă!)

 

dat la-ntors ca un palton

Cristul nost’ de tinichea

Cristul nostru de carton

confiscat de buni zarafi

(…care pun còzii canafi…)

Cristul nost’ – cu zăhărea

pus să vândă la tejghea!

 

nu de Naştere vă doare

ci de pântec şi unsoare

nu de Prunc şi nici de Magi

n-au casapii dor de fragi:

casapilor nu le pasă

nici de casă – nici de masă

de-orfan – văduvi – mahalà

care n-au nici ce mâncà…

nici de munţi aprinşi de brazi:

…ce Hristos – bancuri cu Magi?

pe sfoară pe toţi să-i tragi!

 

…cu explozii de neoane

cu-electronice zorzoane

etalate din avioane…

 

…”hai la Cristul de vânzare

până-ţi golesc buzunare!

hai la Moş – vă jumuleşte

şi de suflet – şi de deşte!”

 

…cât să mai răbdăm ăst cleşte:

fariseul de nădejde

cămătari cu rug de bani

pentru fraierii sărmani…

zarafii ce duc popor

la zalhana şi omor…?!

 

…Maica plânge şi-i străină

dar ne-a tot spălat de vină

…ruga Ei numai amână…

 

…aşa că vă ur de-acum

şi aşa – dar şi altcum

să nu scap crima în drum…

 

vă urez urându-vă

vă urez – stârpindu-vă:

urătură din durere

din inimă şi din fiere

urătură şi blestem

pentru toţi ce-acum îi chem:

pentru cămătari de legi

pentru fùrii fără zeghi

pentru sacrul măcelar

mercenarul pe dolar

care – într-un ceas de milă

îmi ia Cer şi îmi dă silă… –

…al dracului-mercenar

cari de „sfânt” n-are habar

nici cât cucul de  cuibar:

 

„să vă fie casa scrum

masa – fum

scuipaţi să fiţi pe-orice drum

iar recolta de sub brazdă

vi s-arate-n chip de iazmă

 

să-nghiţiţi în sec grenade

în loc de snoabe-oranjade

şi-o să facem toţi o chetă

pentru scut anti-rachetă

să vi-l băgăm sub jachetă

cu focul pus la rozetă…

iar în borta pentru Duh

să vă dau eu foc la stuh!

 

să vă fie excrementul

excrement

abundent

şi permanent

fără vreun amendament:

cu poftă-l mâncaţi

şi din cozi mişcaţi!

 

c-au mai fost mai an – în urmă

cazuri de lepră – de ciumă:

pe toate le luaţi

şi vă bucuraţi

aeru-l purgaţi

şi ne mai lăsaţi:

toţi – cotul să daţi!

 

furàţi – măi ciumaţi

din cozi  clătinaţi

şi-apoi explodaţi!

 

la urechi cu-aruncătoare

de flăcări – bună răcoare

să muriţi deodată

să scăpăm de altă plată!

să muriţi grămadă

măturaţi pe stradă!

cu mùzică de flaşnetă

prelua-v-ar altă planetă!

 

dar-ar molimele-n voi

să mai ştiţi şi de nevoi

iar noi să vă dăm – şuvoi

leac: otrăvuri de bun soi!

 

daţi şi voi de ştire

blestemaţilor din fire

zarafi cu nenorocire

şi la piept – şi în privire:

să vă fie casa – masă

masa fie năsălie

pentru toţi cu meserie:

măcelari de ţări şi neam

arde-v-ar focul – prin geam!

 

iar la anul  – în iad lat

vă vom vizita la pat

la cazanul cu c…!

 

…mânaţi – măi

pe căi de răi!

…şi mânaţi-i înc-o dată

cu harapnicul pe spată:

îneca-s-ar  în privată

(vedea-le-aş gura căscată

înghiţind totul odată!) –

îneca-s-ar fără trudă

pe sămânţă şi pe rudă –

venetici cu-inimă crudă!

 

…cămătari

murdari

şi zarafi

tartari

flocăiască-vă cinci draci:

cu harapnic şi haraci

tratament să suportaţi

ca <<uncle sam>>-i şi cazaci!”

 

 

SPECTACOLUL S-A TERMINAT

 

spectacolul prăpăstiilor

s-a terminat: uite-aşa

i-a venit – deodată

rău – în plină

scenă – şi – eroico-emfatic – pe

scânduri – a

sucombat

 

(…noroc că – fraierii – biletul şi l-au

achitat…)

 

cine mai vrea să vadă

panorama deşertăciunilor – să ia

seama Lunilor: numai pe

Lună – acolo – în simulacrele alea de

gropi şi oceane

vulcanice – paiaţe nude şi

tiranice – se mai

înghit  – chiar şi-n

zilele noastre (fără apă fără

aer) – încă

aşa gogoşi – epopei de

senili – lăudăroşi

moşi: Luna

străbună – strămoaşa

minciunilor şi a

stricăciunilor de

cap – furnizoarea

ospìciilor – marèelor şi a

serviciilor

sociale – de tot

soiul!

 

n-aveţi decât să contactaţi

ramolit – satelitul  pământului

pământului singur – chinuit

de febre  (istoriceşte şi cu

nădejde – răstignit pe

tenebre!) – şi – fără

a mai fi întrebat ori

prin realitate

scurmat – să continuaţi a v-adora – în

creierii iluzorii

puroiul

 

…în niciun caz

zorii…în niciun caz – chiar sub

nas – buboiul…

 

 

ÎNŢELEPTUL

 

a fi înţelept – înseamnă să-ţi ştergi – cu

guma – nervii – eroismul

epopeilor

amintirile… – …şi să-ţi dai drumul

isteric – la

gură – rostind ceea ce – de fapt

n-ai aflat şi n-ai gândit

niciodată – decât (teribil de

tulbure şi-ngălat) – în

somn

 

dacă se potriveşte – cu ceva (nu importă

cu ce!) – ceea ce-ai

zis – se va spune că eşti

înţelept – dacă

nu – te vei consola că

eşti doar

filosof

 

înţeleptule – ridică-ţi

prealăţitul şezut – care a prins

între timp (cât ai sforăit

meditând…) – licheni – muşchi – tot

soiul de scoici

suboceanice – care s-au ţinut

lipcă de tine – cu toţi

dinţii şi ghearele lor

invizibile (cât ai

moţăit în grota părăsirii de

lume – cu totul

insensibile!) – şi – pe dată – fără nicio

amânare – pe loc

dă-ţi foc!

 

 

SINISTRA VAMPĂ

 

orfani de omenie şi d-erèsuri

maimuţărim – pân’ sună jungla-n noi…

…Muntele – Cerul – măcar şi Doruri Noi

nu mai boìţi şi nu mai daţi cu drèsuri!

 

Sufletul – Duhul – parcă ies din sàuni:

neruşinaţi – năuci – ca nişte fàuni…

…să te păstrezi uman – ţi-e jenă şi ţi-e greu

când exhibaţi – ca la nudişti – vezi clàuni

 

cu Falusul în vânt – Grotescul Zeu…

…privesc stele spre noi – cum spre strigoi!

ia faceţi bine şi măcar pe Dumnezeu

nu-l angajaţi – la trepte-vă – trist vistavòi…

 

…nimic nu poate fi – de-acum – eroic – tragic

nimic de epopee n-are snagă:

o lume istovită – tot mai vagă

 

în schimonosituri nu mai găseşti foc magic…

…s-au stins luminile – hotarul dinspre Rampă

l-a cucerit – dement – Sinistra Vampă…

 

 

PENTRU CEI SINGURI ŞI ÎNSTRĂINAŢI DE SĂRĂCIE

 

gândiţi-vă – acuma – -n Ajunul de Crăciun

la cei ce nu-şi mai pot vorbi graiul străbun:

săraci – străini – în noaptea fără mâine

plecat-au s-aducă plozilor din depărtări – o pâine

 

pe ce coclauri? – nu mai ştiu nici ei cum să cunoască

în Babilonul ce tot i-a scufundat…

icoana Maicii Domnului o au „palmat”

şi-n suflet – ruga-n sfântă limbă părintească…

 

în gaura de şoareci – ce li-e casă

şi-n întunericul plătit cu prea mulţi bani

mai au curajul – unii – să şoptească

 

o colinduţă vie – de când aveau cinci ani…

…gândiţi-vă – acum – de sărbătoare

că-n ţară – pe Sfânt Prunc – vestiţi în gura mare!

 

…şi nu vă-mpuşcă – nu vă toarnă în ciment

islamizaţii Occidentului dement…

–––––––

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

1 Decembrie 2017