Adrian BOTEZ: CRĂCIUN LUMINAT ! LA MULȚI ANI !

…Crăciunul este, dacă ne gândim noi bine, PRIMA RĂSTIGNIRE a Lui HRISTOS-DUMNEZEU. Sensul Răstignirii Cristice este, în mod EGAL : 1Autosacrificiul Dumnezeiesc, pentru Mântuirea Omenirii, cât și : 2Îmbrățișarea Cosmică Supremă, prin care HRISTOS-DUMNEZEU ne reia, întru Sinele Său Divin – și ne redă STĂRII NOASTRE REAL-ADEVĂRATE : aceea de Prieteni și Frați mai Mici ai Lui HRISTOS-DUMNEZEU – dar și STARE DE FRĂȚIE-ÎNFRĂȚIRE (…iar nu de CANIBALISM RECIPROC !!!), între TOATE regnurile (precum era/este în Rai : ”Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul, ca şi boul, va mânca paie; Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi, în vizuina şarpelui otrăvitor, COPILUL ABIA ÎNŢĂRCAT ÎŞI VA ÎNTINDE MÂNA. NU VA FI NICI O NENOROCIRE, NICIO UCIDERE ŞI NICIUN PRĂPĂD, ÎN TOT MUNTELE MEU CEL SFÂNT!”) : Peștera=Regnul Mineral, Ieslea=Regnul Vegetal, Turmele de Oi, Asinul și Boul=Regnul Animal, Păstorii=Regnul Umano-Divin, Magii=Vizionarii, Prorocii și Sfinții=Spiritele Supraumane, Scările de Îngeri=Prima Treaptă Vizibilă, spre Re-Împăcarea/Re-Unificarea, dintre DUMNEZEIRE și FOSTA FIINȚĂ CĂZUTĂ (o FIINȚĂ COMPLEXĂ, FORMATĂ DIN CHIPURILE TUTUROR REGNURILOR…!).

Nașterea, Întru Chip și Trup, a Lui Dumnezeu-HRISTOS (în Bethlehemul Iudeii), înseamnă RE-NAȘTEREA NĂDEJDII NOASTRE DE MÂNTUIRE ! – …sub rezerva IUBIRII-ÎNFRĂȚIRII, NECONDIȚIONATE, între TOATE ELEMENTELE CREAȚIEI LUI HRISTOS-DUMNEZEU !!! Sau, cum spunea THOMAS DE KEMPIS (1380-1471), în veacul al XV-lea : ”IMITATIO CHRISTI” – ”URMAȚI-L PE HRISTOS-DUMNEZEU[…ÎNTRU TOATE ȘI ÎNTRUTOTUL…]” !

Și după spusa (…spusă-mărturie, transmisă nouă de preotul IOAN VALENTIN ISTRATI…) Sfântului ILIE CLEOPA (întrupat între 1912-1998), fost stareț, la mânăstirea Sihăstria Neamțului :

Îmi amintesc, pe când eram copil [aveam vreo patru ani pe-atunci…] – că am mers la Părintele Cleopa, la Sihăstria, împreună cu tatăl meu, preot, pentru a asculta vorbele de duh ale Părintelui Cleopa. […]Marele Sihastru s-a aplecat, cu un zâmbet sănătos, spre mine. Eu m-am pierdut în faţa sa şi am putut doar să îngaim: <<Măi… Moş Crăciun!>> Atunci Moşul Cleopa a râs copilăreşte şi a zis: <<Ehei…, nu sunt Moş Crăciun, dar… SUNT RUDĂ CU EL>>”. Mult mai târziu am realizat profunzimea cuvintelor lui: orice om care dăruieşte cuvânt duhovnicesc, din toată inima lui, e rudă cu Moş Crăciun, dăruitorul ascuns de daruri pruncilor, OMUL CARE SEAMĂNĂ, PRIN IUBIRE, CU DUMNEZEU”.

…Deci, Crăciunul să fie, pentru noi, toți (și asta, MEREU : SĂ FIE UN CRĂCIUN PERPETUU, ÎNTREG ANUL, ÎN DUHUL NOSTRU !!! – …nu doar în Noaptea Calendaristică a Magilor ! – ci TOT ANUL, TOATĂ VIAȚA! – întru NOAPTEA DUHOVNICEASCĂ A MAGILOR!!!)  :  REVELAREA IUBIRII, CU ȘI ÎNTRU HRISTOS-DUMNEZEU ! – …iar ÎNVĂȚĂTURA DUMNEZEIASCĂ, A IUBIRII DESĂVÂRȘITE, SĂ ÎNCEAPĂ DIN PRUNCIE !!!…deci, mai cu seamă : CU PRUNCII SĂ ÎNCEAPĂ DĂRUIREA CEA ASCUNSĂ, DUMNEZEIASCĂ, ÎNTRU DESĂVÂRȘITA IUBIRE-FRĂȚIE, CU/FAȚĂ DE ÎNTREAGA CREAȚIE A LUI HRISTOS-DUMNEZEU !!! Adică, să fie o IUBIRE ”ASCUNSĂ, cu semnificația de a  crea O ATMOSFERĂ DE IUBIRE, O STARE DE IUBIRE DUHOVNICEASCĂ! – …fără de ”surle și trâmbițe”! – …și, firește, fără…sufocantele reclame comerciale, de la televizor, radio, de pe Internet etc.

Multă, multă sănătate, TUTUROR! – și :

SĂRBĂTORI FERICITE !!! – UN CRĂCIUN LUMINAT !!!

LA MULȚI ANI !!!

Doamne IISUSE HRISTOASE, DUMNEZEUL MEU,-ajută-ne, ocrotește-ne, ÎNTĂREȘTE-NE ÎNTRU DUH și ne călăuzește, înspre, Sfântă, Lumina Ta!

Cu, mereu, aceeasi admirativă prețuire și caldă prietenie, frăție întru Duh,

Adrian Botez

Adrian BOTEZ: Bocnă a-nghețat – năuc – tot Universul (stihuri)

BOCNĂ-A-NGHEȚAT – NĂUC – TOT UNIVERSUL

 

bocnă-a-nghețat – năuc – tot Universul

la mijloc – au pocnit și Strofa – Versul :

o Slovă – bàrem – să se țină de vreo Stea…

îmi cad în cap țùrțuri – cenuși… : doar piază rea !

 

…îmbătrânesc ținând Condeiu-n mână

Cerneala s-a uscat de-o eră : -n Lună

tot văd mișcări de Lilieci și Bufniți

țintite – toate – spre beznele din pivniți…

 

nici Inima  nu-mi bate – iar Creieru-i Cristale

acum vin – toate – iernile uitate-n Vale :

nu mai aud discursuri și nici sfaturi

 

Statui de Gheață : Două Codobaturi…

…nu mai sunt Raze-Anotimpuri – între Ierni :

Tâlhari pe Cruce : Ultimii Doi Reni…

***

 

ȘARPELE TIMPULUI ‘MI-‘COLĂCEȘTE – METODIC…

 

Șarpele Timpului ‘mi-‘colăcește – metodic

Trup – Membre – Limbă și Creier : terci mi le face !

…și sunt Bătrân – din Viguros – Stăpân și Logic !

și – fedeleș legat – înfășurat în ace

 

mă predă Morții – ca pe-un balot nemernic :

din Două Limbi mă scuipă – Vrednic !

…ah – ce parșiv ești – Doamne – ce lașe slugi mai ai

alese dintre Diavoli ! – în Toiul Cel de Rai !

 

de ce dai Neputință – când blestemași – Puternic

să fie-Adam – și Asudat ! – …de ce nu VEȘNIC ?!

ce fel de Iertător ești – când strângi de gât – Biet Om

 

de o Istorie-ntreagă – cernută Metronom ?

…nu vei găsi – la cei ce-au apucat – în Cer – PUTERE

nu Compasiune : măcar Dreptate – dacă nu și Vrere !

***

 

MINȚIȚI : CU MINCIUNI FĂURIȚI STRĂLUCITOARE FRAZE

 

mințiți : cu Minciuni făuriți Strălucitoare Fraze

cu Minciuni alungați – din Ogrăzi – Ultime Raze

mințiți și-nșelați : Crima-i – pururi – Mireasa voastră

cu care ctitoriți Trădări Mărețe : Flori în Glastră !

 

da – Flori Mândre de Laur – Mătrăgună

așa devin  – Lumi-Bezne : ”cel’ mai bune” !

Demenții ies – într-una – la Paradă

lăsând Cetatea fără nicio Stradă !

 

nu – Crist n-a fost scuipat – hulit ori răstignit :

voi – Jidovi cu Sânge pe Mâini – ați glumit…!

vedeți – este-o pată – pe frunte : n-ați vrut să se ia :

 

Nerecunoștința-i – pentru Monștrii Crimei – o Stea !

…suntem – la jidovi – robi proști și boi de jug :

dar eu – în zi de Paști – tot am să fug…!

***

 

CU CRIST – PLUTESC ÎN NOUA NOASTRĂ ARCĂ

                                  

cu Crist – plutesc în Noua noastră Arcă :

vedem și Stele – Lumi Noi – și Adevărul – parcă…

eu Îl întreb pe Baciul Crist – ținându-mă de Vele :

astea-s făcute să mă minùni pe mine – ori chiar așa sunt ele ?

 

Crist Împărat – în sarica-I de Munte

zâmbind – se-ntoarse – și-mi ciocăni în Frunte :

măi – chiar atâta te-ai prostit – în Lumea ta Cretină

că nu mai știi desprinde BEZNIREA – de CRAIUL DE LUMINĂ ?

 

Preasfinte – chiar atâta! – căci n-am mai văzut Crai

de când îmi puse Muma – ființa-mi – pe un Nai !

…îmi zise – iară – Baciul de Cer Împărătesc :

 

avem – atunci – de trudă – căci TOATE năpârlesc

de nu le strigi pe NUME ! –  …hai – Pruncule – la Treabă !

…iertați-mă – -așadară – că – pe la voi – trec – veșnic – tot cu Grabă !

***

 

MIRESMELE NUNTESC – ȘI FLORI – ȘI PĂSĂRI – CHEAMĂ !

 

miresmele nuntesc – și flori – și păsări – cheamă !

țesut din raze vii – văzduhul se rotește…

sufletul meu – pribeag – are un soi de teamă :

să nu fi greșit cerul – că – iarăși – se smintește !

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Bocnă a-nghețat – năuc – tot Universul (stihuri)”

Adrian BOTEZ: Descântec de nai (poeme)

VIBRÂND

 

vibrând – vibrând – vibrând – vibrând

s-a smuls – din neființă – -n fire

informu’ – -ascuns sub  Forma-Gând

chirciri meschine – în Liturghisire :

Forme – slăvesc DOMNUL CÂNTÂND !

 

…privești boțirea Lumii – -n lucruri

amețitoare-ori  – sceptic – coborânde :

e-o ARMONIE DE COLINDE

și Măreție : plin te bucuri !

 

Îngerii vin să șlefuiască

lumini – Serafii-nvață să Iubească

Ordinea-Strună-o-ntind Heruvii

 

în Lumea Celor Patru Fluvii…

…frumos era – dar iar va fi

când Crist – din Bezne – va păși…!

 

 

ORICÂTĂ PLOAIE ORI NINSOARE

 

oricâtă ploaie ori ninsoare

se-așează – între noi și Soare

oricât Cetăți se tot fărâmă

ocrotiți suntem – Sus – la Stână…!

 

cleioasă de mocirle Lume :

noi stăm cu Crist la Joc și Glume

cântăm – în noi și în Oglindă

tainica Lumii Noi  – COLINDĂ !

 

din amintiri umflăm baloane

aplaudă Îngeri – din Balcoane :

e Rai – Fecioară Neagră – BEZNĂ !

 

…Cântecul te-a rănit la gleznă…

…Oștiri de Candele se-aprind

în Munții-Eterni – ce ne cuprind…!

 

 

ADEVERIREA MODERNĂ…

 

…”Hristos-Dumnezeu

la toate se gândește

cuminte cumpănește

desăvârșit hotărăște…!”

 

..dar noi ne-am retras – demult și

cu totul – din

Afacerea – Grasă și

Plicticoasă – a

Acestei Lumi : stăm

închiși – îngroziți (noi înde

noi înșine !) – într-o

Bulă Surmenată  – dilatată

imens – de atâta

Translucid – și vedem – prin

Ea – Facerea și Desfacerea

Cosmică – precum o activare

banală – a unui

novice – pe

Internet…

 

 

DANSUL SATANEI  ÎN COSM’ SE LĂRGEȘTE

 

Dansul Satanei în Cosm’ se lărgește

vulcanii-i stinge – mări istovește

peste gunoaie – Timp horcăiește…

…Crist – răbdător – de pe Cruce privește…

 

…e-o Vale – tot Vale – și tot prăpădește

Satana Extatic  – nebun  – se rotește :

din gheare-i – pe rând – Nădejdea îi scapă

Norocul și Firea – Sfânta Măsură îl sapă…

 

Dansul Satanei se-nvârte în gol

s-a uscat – terminat – grețosul lui rol :

Histrionul Nebun reverenți risipește…

 

…stricată-i Mașina – la nimeni vreun clește…

…Arhanghel de-o arșiță ! – te prăbușește :

Luna te-ngână : Mătrăguna sporește…

 

 

CRIST ȘI SCRIPCARUL

 

Crist nu îngăduie  – -n dementele lumi – vămuire

Crist ‘și-unește răni cu căzuții din fire

Crist larg își sfâșie piept – să-ncapă al nostru păcat :

Crist  – Cel de Răi – în toi de primejdii – chemat…

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Descântec de nai (poeme)”

Adrian BOTEZ: A ieșit – din umbra-i delicată – INOROGUL (stihuri)

VIBRÂND

 

vibrând – vibrând – vibrând – vibrând

s-a smuls – din neființă – -n fire

informu’ – -ascuns sub  Forma-Gând

chirciri meschine – în Liturghisire :

Forme – slăvesc DOMNUL CÂNTÂND !

 

…privești boțirea Lumii – -n lucruri

amețitoare-ori  – sceptic – coborânde :

e-o ARMONIE DE COLINDE

și Măreție : plin te bucuri !

 

Îngerii vin să șlefuiască

lumini – Serafii-nvață să Iubească

Ordinea-Strună-o-ntind Heruvii

 

în Lumea Celor Patru Fluvii…

…frumos era – dar iar va fi

când Crist – din Bezne – va păși…!

***

 

ORICÂTĂ PLOAIE ORI NINSOARE

                                         

oricâtă ploaie ori ninsoare

se-așează – între noi și Soare

oricât Cetăți se tot fărâmă

ocrotiți suntem – Sus – la Stână…!

 

cleioasă de mocirle Lume :

noi stăm cu Crist la Joc și Glume

cântăm – în noi și în Oglindă

tainica Lumii Noi  – COLINDĂ !

 

din amintiri umflăm baloane

aplaudă Îngeri – din Balcoane :

e Rai – Fecioară Neagră – BEZNĂ !

 

…Cântecul te-a rănit la gleznă…

…Oștiri de Candele se-aprind

în Munții-Eterni – ce ne cuprind…!

***

 

ADEVERIREA MODERNĂ…

 

…”Hristos-Dumnezeu

la toate se gândește

cuminte cumpănește

desăvârșit hotărăște…!

 

..dar noi ne-am retras – demult și

cu totul – din

Afacerea – Grasă și

Plicticoasă – a

Acestei Lumi : stăm

închiși – îngroziți (noi înde

noi înșine !) – într-o

Bulă Surmenată  – dilatată

imens – de atâta

Translucid – și vedem – prin

Ea – Facerea și Desfacerea

Cosmică – precum o activare

banală – a unui

novice – pe

Internet…

***

 

DANSUL SATANEI  ÎN COSM’ SE LĂRGEȘTE

 

Dansul Satanei în Cosm’ se lărgește

vulcanii-i stinge – mări istovește

peste gunoaie – Timp horcăiește…

…Crist – răbdător – de pe Cruce privește…

 

…e-o Vale – tot Vale – și tot prăpădește

Satana Extatic  – nebun  – se rotește :

din gheare-i – pe rând – Nădejdea îi scapă

Norocul și Firea – Sfânta Măsură îl sapă…

 

Dansul Satanei se-nvârte în gol

s-a uscat – terminat – grețosul lui rol :

Histrionul Nebun reverenți risipește…

 

…stricată-i Mașina – la nimeni vreun clește…

…Arhanghel de-o arșiță ! – te prăbușește :

Luna te-ngână : Mătrăguna sporește…

***

 

CRIST ȘI SCRIPCARUL

 

Crist nu îngăduie  – -n dementele lumi – vămuire

Crist ‘și-unește răni cu căzuții din fire

Crist larg își sfâșie piept – să-ncapă al nostru păcat :

Crist  – Cel de Răi – în toi de primejdii – chemat…

 

El vine și iartă – iertând firea Lui

ți-alină Chip Ars – căci e Chip de-Alelui

tu  – Măcelar  – la El înveți să suspini – chiar cu Sânge pe Mâini:

ucenicești – Victima-Frate SĂ-NVII – chiar dintre Câini…

 

Să Iubești – Ctitorești – și să Zbori cu Fluturi Hai-Hui

căci tot ce visează – sunt Îngerii Lui :

faci popas – înțelept – pe Gura de Rai

 

și-i descânți Răstignitului – Rana de Nai !

…eu – Scripcarul cel fără de Nume

cânt doar pe-o Strună – dar pân’ la Minune !

***

 

RUȘINEA  DEMIURGULUI

 

Zilele Berii”  – “Ziua Cârnatului”…

dar o Zi a… “Amintirii de Sine”…?!

…știu că nimeni n-o să mai facă niciun bine

dar : “ce faci – face-ți-se-va” – “în numele Tatălui”…!

 

omenire – Bulă Puturoasă

plutești – în văzduh – la Măseaua Scoasă…!

omenirea – Lepra Normalului

a uitat : orice Apă – datorește Malului…!

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: A ieșit – din umbra-i delicată – INOROGUL (stihuri)”

Adrian BOTEZ: Violența idolilor plutonici. Schimbare și iluzie, în romanul ”Migranți fără bagaje”, de Constantin Stancu [1]

În 2016, scriitorul hațegan CONSTANTIN STANCU scotea, la lumina editorială, pentru cei care, încă, sunt binecuvântați cu patimile cititului și meditatului, romanul VADUL ARS – la Editura Radet, Rm. Sărat – roman despre care concluzionam, atunci, păstrându-ne opinia și acum:

„…Toţi criticii contemporani, obedienţi, concomitent, „culturii politice” valahe şi aberant-dictatorialei formule „euro-atlantice”:  „political  correctness” … –  se pot da peste cap (ori chiar n-au decât să stea şi cu dosu-n sus…), de revoltă şi de invidie non-profesională…da, aceşti „ciocoi ai condeiului” pot striga, din fundul bojocilor: „Să se răstignească Hristosul!” – căci tot nu vor putea schimba realitatea: CONSTANTIN STANCU a realizat, prin romanul său, Vadul Ars, cea mai valoroasă şi cea mai convingătoare (prin profunzimea semantică şi prin polisemantismul, tinzând spre infinit, al „rosturilor” şi direcţiilor de interpretare ale cărţii…)  structură narativă parabolică, din epoca postdecembristă!

…Acum, în 2019, CONSTANTIN STANCU realizează și dă tiparului o continuare a romanului VADUL ARS : MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE – carte scoasă la Editura Limes, din Cluj-Napoca – având 232 de pagini (cu tot cu C.V. și aprecierile critice) și struturată fiind pe 30 de paliere narativ-revelatoare/capitole.

Majoritatea personajelor „valide” (tradus : rămase în viață), din romanul anterior, migrează, masiv, către această nouă structură narativă  – în frunte cu Ana Nor : Ioan Jude (devenit, între timp, „lichidator”, ca în NAȘUL![”Lichidator! Ce meserie! Dar cred că e o afacere bună !”, cf. p. 108 – zice, cu surprindere, naivul profesor-pensionar Radu Costin…] – cu soția sa, Angela, Ioan Hora, Toma Bucur, Ion Ardelean, primarul ex-polițist Sorin Militaru etc. Până și amintirea spectrală a asasinatului Ilie Talan, fostul iubit al Anei Nor[1], este evocată des, și, într-o oarecare măsură, chiar prezentă, ca reper virilo-moral. Se mai  adaugă (și se mai schimbă, ca nume și funcție scriptică, doar…nicidecum ca atitudine idolatră, față de…BAN !) vreo câteva personaje noi, necesare demonstrației  epice :  Gigi Cărbune devine Gigi Zugravul (avându-l, ca fiu, pe…”muzicianul” de manèle și de… ce-o mai fi… – …Bill Zugravul…), apar „Gurul” (“omul din Capitală”, Mafiotul-Călăuză-spre-Iad : Bebe Apostol), Moise Buzatu, Sârbul (mediatorul afacerii necurate, cu falsificarea de pașapoarte…!), Margareta (în locul tragicei Bianca Drăguț, din VADUL ARS… – …Margareta se mărită cu Bill Zugravul, spre a-i ascunde paternitatea copilului din pântece, conceput, de ea, cu marele ”zeu plutonic” al locului, Moise Buzatu…), Marcu Iulian, șeful echipei de muncitori, din Valea Rea, care-o anunță, telefonic, pe ex-avocata Ana Nor (…acum, întoarsă, pentru câteva luni, în România, devine ”un ingenios om de afaceri”…nu se pricepe doamna avocată la afaceri, dar, vorba lui Toma Caragiu : ”Îi merge”…!), în legătură cu „baia romană”, descoperită sub  platforma de beton, a halei „pentru fabrica ei de turnat piese din plastic, pentru autovehicule” – dar și profesorul-pensionar și pasionatul de istorie-arheologie, obsedat de ”CASTRUL ROMAN”, de sub actualul, VADUL ARS (co-obsedat fusese și un alt fost profesor, Mircea Neagu, acum decedat… – …cel cu teoria ”canibalismului dacic”…devenit, între timp, REALUL…CANIBALISM ROMÂNESC…!!!), directorul Casei de Cultură, Alex Feraru (…poate intelectual, poate cămătar…)…

Radu Costin era invitat la ”masa ștabilor”, cu prilejuri oficiale GRANDIOASE (…precum erau ”apoteozele sacralizante”, la păgâni !), de exemplu, la…”Zilele Berii” (…căci ”Zilele Cunoașterii de Sine”…nu mai erau, demult, ”la modă”…!), nu pentru că era interesat, cineva din localitate, de istorio-arheologie (”Radu Costin era cumva în plus”), ci pentru că…”făcea parte din peisajul politic al orașului, DĂDEA BINE LA IMAGINE”…!

…Firește că intelectualii (cu ghilimele ori ba) ai localității, Radu Costin și Alex Feraru, după ce s-a demonstrat că Radu Costin avea dreptate (iar nu era doar un monomaniac, obsedat de ruine…), și LOCALITATEA/CASTRU ROMAN este descoperită !) sunt asasinați, în finalul romanului, din motive deloc legate de…intelect : ”Spre marea surpriză a celor doi polițiști, în situl arheologic se aflau două cadavre. Au recunoscut ca fiind ale directorului și ale pensionarului, pe jumătate acoperite cu două table metalice, luate din șantierul în lucru. […] Din informațiile noastre, rezultă că cei doi au fost împușcați de persoane necunoscute momentan, cu arme de vânătoare. Au fost trase cinci cartușe, cei doi fiind atinși de proiectilele din armele de vânătoare. […] În Vadu Ars, se discută de o revanșă politică, mai ales după evenimentul de la Casa de Cultură, când fostul primar s-a angajat într-o altercație cu alte persoane din zonă […]. Alte persoane susțin că a fost o revanșă economică, deoarece directorul Casei de Cultură, acum decedat, ar fi împrumutat mai multe persoane din Valea Rea cu bani, făcând camătă, iar acestea nu ar fi restituit banii împrumutați, la termen, iar presiunile făcute asupra lor au determinat riposta criminală. […] Nu se știe de ce a fost împușcat profesorul Radu Costin, el fiind o persoană retrasă, preocupat mai mult de cultură și istorie locală, decât de afaceri politice, sau cămătărie[…].”

Cum ”de ce a fost împușcat profesorul Radu Costin” ?

Păi, după ce-și făcuseră programul, cu el, la ”Zilele Berii”, unde ” dădea bine la imagine” – și mai acoperise scandalul morții celor ”cinci bebeluși din șapte, decedați subit la maternitatea din VADUL ARS”, cu supra-evenimentul unui soi de SIMPOZION-TRĂSNET (cu un invitat-profesor din SUA!), despre ”istoria locală” și ”tăblițele de lut de la Tărtăria” (mai vechi decât scrisul sumerian, egiptean etc. cu cel puțin 1.000 de ani ! – descoperire făcută de storicul [a]român, Nicolae Vlassa, în anul 1961 !) și despre ”cultura Turdaș”/cu Câmpul Pâinii (existând posibilitatea ca, ÎN SPAȚIUL CARPATO-DANUBIAN – …și nu aiurea, ”cai verzi, pe pereți”! –să se fi inventat scrisul”) – după ce atrăsese atenția asupra RITMICELOR MIGRAȚII UMANE, din istoria lumii eurasiatice (”Migranți, și atunci, și acum !” – p. 217 – în definitiv, ÎNTREGUL actual roman colcăie de o migrație gravă : MIGRAȚIA OARBĂ A CĂRNII, SPRE AMURGUL EI DEFINITIV !!!… – …la care Migrație se adaugă, AZI, în mod misterioso-secret, monstruos și revoltător, o MIGRAȚIE A ASIEI MUSULMANO-MOZAICE, invadând Europa, pe nesimțite, lent, dar neîntâlnind nicio stavilă, nici guvernamental-politică, nici religioasă, nici militaro-polițienească – EUROPA, cea păstrată, 2.000 de ani, CREȘTINĂ, prin milioane de jertfe umane – cu precădere, DACO-VALAHE ! – …acum, ESTE ÎN CURS DE ISLAMIZARE…!!!) – ei bine, după tot acest torent informaționalo-senzațional, care putea ascunde și scandaluri mai mari decât acela despre… ”cinci bebeluși din șapte, decedați subit la maternitate” – Radu Costin nu mai avea ce să caute în centrul Scenei Terestrelor Afaceri SACRE…!!!

Să vină LICHIDATORII! Faceți CURAT, pe toți dracii !

…Încă de la început, remarcăm că :

1-Majoritatea finalurilor de capitol, ale  cărții lui CONSTANTIN STANCU, situează VADUL ARS sub semnul SERII/NOPȚII-TÂRZIULUI  – dublat de un ”SOMN-ÎNCHISOARE”: ”Simțea întunericul serii ca pe o prezență, o rețea care o prindea, și pe ea, în marele dans al timpului”  (p. 79) ; ”În noaptea aceea, Jude a dormit profund” (p. 88) ; ”În noaptea aceea, Ana a dormit profund, un somn greu, fără ieșire. Un cocon a învăluit-o, nevăzut, din fire transparent, calde. Lumea se năștea, din nou, în viața ei” (p. 102) ; ”noaptea sosea cu multe surprize, pentru mulți oameni in localitate[…]. Timpul se scursese undeva, după dealurile de la marginea Vadului Ars”  (p. 116-117); ”era târziu și timpul nu mai avea importanță, pentru Radu Costin, era târziu și sufletul lui tânjea după o stare pe care nu o putea defini” (p. 132) ; ”seara aceea a fost o seară special, narațiunile s-au topit în lacrimile bărbatului, timpul a explodat în mintea lor” (p. 179); ”bărbatul a căzut într-un somn negru, fără ieșire, greu, de plumb, ca în adâncul lumilor” (p. 189) ; ”nu mai auzi lătratul câinilor, care spărgea întunericul din zona aceea de lume. Cerul se deschidea peste lume, ca un vultur făcut din mai multe stele depărtate, din lumini și ÎNTUNERIC CU GHEARE” (p. 195 – viziunea ”ÎNTUNERIC CU GHEARE” o are Ana Nor, după ce Radu Cosmin, simțindu-și moartea aproape, îi încredințează TREI COSONI DE AUR DACIC – ”Au imprimat pe ele/monede UN VULTUR CU O COROANĂ ÎN GHEARE și numele regelui” – iar Ana Nor interpretează darul profesorului Radu Costin, în modul anti-spriritual, al epocii ei : ”Aurul înseamnă PUTERE, MULTĂ PUTERE! Poate e și acesta un semn pentru mine, cine știe ?” – cf. p. 195).

Tot SEARA/NOAPTEA se produce ÎNJUNGHIEREA, de către Ioan Jude, a CĂPRIOAREI NEVINOVATE (lovite de MAȘINA LUI – p. 49), tot NOAPTEA sunt asasinați cei doi intelectuali ai localității…tot NOAPTEA, Bill Zugravul leșină, lovit de o boală, luată în timpul unui turneu în AFRICA… – …altă ”migrație oarbă, misterioasă, imbecilă, a CĂRNII”…!). Continue reading „Adrian BOTEZ: Violența idolilor plutonici. Schimbare și iluzie, în romanul ”Migranți fără bagaje”, de Constantin Stancu [1]”

Constantin STANCU: Existența nu-i o călătorie de plăcere…

Un titlu mai puțin obișnuit pentru un volum de versuri: Matrozii se sfințesc cu fiecare port!*

Prof. dr. Adrian Botez, poet încercat, cu o viziune solidă și originală, ne propune, prin volumul publicat la Editura Rafet în anul 2019, poeme încărcate de spiritualitate, de cultură, de taine, de paradigme și judecăți.

Făcând referire la matrozi, la marinarii simplii și muncitori de care depinde călătoria pe marile oceane, poetul ne pune în fața ochilor responsabilitatea omului raportat la universului creat, necesitatea implicării lui în modelarea vieții. Cu fiecare port, cu fiecare loc unde poposesc, matrozii, prin ceea ce fac, se apropie de Creatorul care i-a pus pe valurile cosmosului dantelat. Ei sunt chemați să fie activi în modelarea universului văzut și nevăzut, să vadă dincolo de naufragii, de căile luminate ale lumii, de tragediile în care sunt implicați oamenii. Ei pot salva lumea… Crist este cu ei, până la urmă pământul este o navă care călătorește în timp și spațiu, o navă care ne oferă șansa vieții și a demnității existenței. Omul călătorește și el în trupul lui firav…

Volumul de versuri se compune din mai multe secțiuni cu legătură între ele:

  • Partea I: Matrozii se sfințesc cu fiecare port;
  • Partea a II-a: Scurgeri toxice;
  • Partea a III-a: „Nu judecați, pentru ca să nu fiți judecați!”
  • Epilog.

Volumul ne prezintă și câteva date despre Adrian Botez, scriitorul, plus aprecierile critice asupra operei sale… de-a lungul timpului.

Lumea în care navighează individul este o lume periculoasă, judecata pentru tulburarea armoniei este necesară și posibilă, călătoria inițiatică are ca efect consolidarea adevărului, a principiilor, a zestrei de lumină.

Ca de obicei, Adrian Botez își etalează cultura, prezintă cititorului rădăcinile spirituale ale existenței, modelate de un stil dens și frust, limpezit de zgura memoriei. El apelează la motivele tradiționale ale folclorului românesc, la cuvinte înalte legate de cuvinte obișnuite, uneori dure. Poetul nu dorește să șocheze, el provoacă cititorul, îl cheamă în jocul literaturii și al vieții. Judecata face parte din salvarea vieții, lumea se desăvârșește prin decizia divină, necesară.

Personajele acestei povești, pe marile oceane ale universului, sunt matrozii, munții – martorii lui Dumnezeu, Zâna de Lumină, marea, copacii, portul, stânca, Arca, patria, icoana și, evident, Demiurgului.

Poemul este literatură și imprecație, rugăciune și cânt, expunere și eseu; temele sunt dense, cu sens și motivante.

Universul creat de scriitor este dinamic, împins de forțele divine cedate omului: luntrea se leagănă printre ceruri (nu pe cer), scripcarul (artistul) își pune Scripca sub bărbie, flăcăii vâslesc aurore boreale, există o deltă de rime, o prostie cosmică, un complot lingvistic, nopți fără sfârșit etc.

Pentru reușită e nevoie de armonie, o temă tot mai prezentă în volumele poetului. Este o armonie în lume, există una interioară, necesară pentru om, pentru a-l menține ca ființă unică în labirintul dintre galaxii. Poetul accentuează pe gloria finalului, pe îndrăgostiții care se plimbă prin Copou, pe Nunta din Munte. Temele poemelor sunt diverse, profunde, livrești, sfințite de călătoria matrozilor în univers.

Unele poeme au mesaje înalte spiritual, altele sunt concrete, altele au ceva mistic, echilibru este mereu căutat. Lectura volumului nu este ușoară pentru cititor, poetul mereu cheamă la gândire, la contemplație, la decizie, la credință. Valorile creștine răzbesc sunt crusta ideilor precreștine, idolatria este învinsă de Crist ca personaj central al istoriei, ca personaj care este istoria în sine.

Existența nu este o călătorie de plăcere. Omul va trebui să ia de la început viața, oriunde și oricând, trebuie să aprofundeze, să fie lucid/ treaz și pregătit să acționeze conform cu marile forțe divine din Creație.

„vei pleca de undeva – spre a ajunge/ altundeva: niciunde – nicio o scofală – de pielea ta…/ numără Corăbiile – din zece în zece/ și – poate – – ți va trece pofta  de-a tot petrece” (Existența nu-i o călătorie de plăcere, p 27).

Naufragiile fac parte din viață, ele apar strategic, de-a lungul timpului, reprezintă puncte de reper în existență, ele luminează pe cel atent. Ideea de bază: Cine a suportat un naufragiu, va suporta toate naufragiile, se luminează, va birui neputința și forțele negative, idei reflectate în poemul Învățătură (p. 30).

Armonia necesară, ca stare de vibrație supremă a ființei, se realizează prin ritmuri vechi, prin mișcarea cuvintelor în filele Cărții, prin căutarea lui Dumnezeu, matrozii așteptând mesajele de pe pământ, neînduplecați… Poemul are un titlu declarativ: Visul meu de armonie – cel frumos… (p. 41).

Adrian Botez simte dimensiunea spirituală, o descrie subtil, în mai multe poeme, Îmblânzitorul de bezne fiind unul cu impact pentru cititor: „îmblânzitorul de bezne își/ scutură – discret – din cinci în cinci/ minute – trusa cu scule// după subtilul ăst/ zgomot – îți poți da seama când/ va ajunge la poarta ta – la soarta/ta// deci – ești – mereu/ pregătit – să/ numeri fiorii/ Ființei de Scule” (p. 53).

Continue reading „Constantin STANCU: Existența nu-i o călătorie de plăcere…”

Adrian BOTEZ: Zarva zarafilor (poezii)

BOLI

 

scoate Crai Nou din creion :

oreion

 

afiș de pus în rai :

guturai

 

locomotivă-n cap

boli de satrap

 

bagă-ți în fund zebră :

febră

viermi de lepră

 

pojar de stele

între umeri de manèle

 

…cinism cu clopoței

boli câte vrei…

 

 

 

A FOST O COPIE DIN MINE ÎN VITRINĂ

 

a fost o còpie din mine în vitrină

n-a cumpărat-o nimeni – extatică urină

și reni treceau – prin hornuri și prin poli

urși albi mi-au fost trimiși – drept muieratici soli…

 

a fost o còpie din mine și pe Marte

dar s-a-ncurcat chestiunea – tot la pașapoarte…

e bine să mai cazi din rai-serai

petreci o dimineață-n parcul Guturai…

 

mi-am strâns – sub braț  – aproape orice còpii

și-am devenit un star – ignor Esòpii :

am devenit paiață – m-am prefăcut frigidă

 

ieșit-am din terestra mea firìdă…

…spuneți ce vreți – eu sunt la post – de mult

și masacrez tumult după tumult…

 

 

CEAI DE TEI – DACĂ MAI VREI

 

ceai de tei – dacă mai vrei

e-n dulapul cu evrei

dacă vrei chiar maioneză

e în lampa portugheză

 

e-atâta ordine – mistèr

apuc cadâne de mâner

e-un ghibirdic – pe-aici – sub șa :

dacă-l găbjesc – îl voi mânca

 

trec în revistă regiment de stele

obțin metempsihoza fricii mele

trece și soarele – scalpat :

e numai bun de scărpinat !

 

 

NU ȘTIU SĂ-NTÂMPIN – ZÂMBIND – NENOROCIREA

 

nu știu să-ntâmpin – zâmbind – nenorocirea

deși tovarăș de drum – tare ades – mi-a fost…

hulesc – înjur – vijelii-fulger isc în toată firea

și tot așa făcând – pierdut-am orice rost…

 

cutreier – ne-mpăcat – lacul cu lebezi negre

și sparg oglinzi – cu slovele de ură

din mine-a mai rămas un pumn de zgură :

deasupra zgurii – crescătorìi de febre…

 

…nu știu să-ntâmpin – zâmbind – nenorocirea

într-un hățiș de vorbe – chiar Limba am junghiat-o :

toți diavolii – pe rând – citesc – râzând – psaltirea…

 

…eu – mut – te-nchipui Oarbă – Soartă-Disperato…

…nimeni presară flori unde-au căzut Trei Cuci :

învață să mori singur – cum singur urci pe Cruci…

 

 

IARNA E BLÂNDĂ – FRAȚILOR

 

asta n-am înțeles eu – și cu mine

toți Bătrânii Oameni : că vine Iarna…

ne-am smiorcăit – penibil : „…s-a răzgândi – Vădana” !

dar Leagea-i scrisă-n Stele – -n Sânge – Apă – în Jivine…

Continue reading „Adrian BOTEZ: Zarva zarafilor (poezii)”

Adrian BOTEZ: Zboruri și chemări (stihuri)

ZBORURI ȘI CHEMĂRI

 

e toamnă – păsările zboară sus – pe ceruri :

cu glasuri depărtate – tot ne cheamă

în lumea lor – de dincolo de geruri

…dar cerul  – de atâta sânge – a-nceput să geamă…

 

chemări – chemări – o – mistice chemări

spre ce ne îmbiați – spre ce cărări ?

copacii-au ruginit de-atâta așteptare

a ruginit și sufletu-mi – de-atâta întrebare…

 

Păsări-Argonauți – oare-ați aflat

acolo sus – Lâna de Aur și Lumină ?

ori vreți s-aveți – în noi – tovarăși – doar – de drum și vină?

 

singure vă simțiți ?– sau vreți a ne da sfat ?

…s-a-ntunecat – în zare – zborul enigmatic :

mă lasă mai sărac – mai trist – mai fără de jăratic…

***

 

BĂTRÂNE PRĂPĂDITE ȘI UMILE – FRUNZE

 

bătrâne prăpădite și umile

frunze-și întorc pe dos paltonul cenușiu

se zgribulesc sub Vânt – călău sașiu :

da – știu că nu mai au nici nopți – nici zile…

 

toată filosofia lumii e-n cuvântul „toamnă” :

acum și doar acum – curva din ea e …“doamnă

și-i răstignită – viril – pe largi melancolii

e timpul smead – când morții s-amestecă-ntre vii…

 

cenuși se scurg din ace de ceasornic

iar peste noapte – peste moarte – treacă-se Copac Dornic :

leapădă-se de Foi-Raze – toate umile – dar de-AICI și-ACUM

 

pentru Visul Cărților-Văpăi – de peste Drum…

…cine te-a mințit – din cei cu Mantie ori cu Tiară

că va fi – iarăși – Nouă Primăvară ?…

 

…dacă-ntrebai Moșneag Celestul – ți-ar fi spus

că-acum e – către Bezne – ULTIMUL APUS…!

***

 

 

ÎNCEPUT DE ELEGIE

 

suspin – și eu – pe unde

m-apucă

suspinul

 

nu – nu : suspină la

Temelia Lumii – numai la

Temelia lumii

 

dar – unde-i

Temelia Lumii ?

 

…cad bucăți de

mortar – amestecate cu

păsări : mă uit în

jos – să văd cât de

jos – până unde

jos – cad : poate că acolo să fie

Temelia Lumii…

 

…o lacrimă îmi cade pe

mână – din

cer : probabil că

Temelia Lumii e-n

mâna mea – și e-n cer :

 

prea tac toate – uitându-și de

sine – după acest început de

elegie…

 

pun mâna – streașină – la

ochi : da – cu adevărat – din

sufletul meu – se vede

Continue reading „Adrian BOTEZ: Zboruri și chemări (stihuri)”

Adrian BOTEZ: Din nou, despre anti-românii României

Când sunt înjunghiat din față, nu mă supăr : e vina mea, că doar știam, dintotdeauna, că dușmanul, din jurul meu, nu-mi poate deveni, peste noapte, prieten…și, deci, trebuia să fiu cu ochii-n patru, jur-prejur…

Dar când mă înjunghie prietenul, fratele, nu e vina mea – ci e dovada mișeliei lui…și, dacă aș fi evreu, l-aș plăti, pe junghietor, cu aceeași monedă…dacă nu cu una chiar și mai mare !

…Li-e comod domnilor ziariști să afirme că, în municipiul Roman, au acționat „hoții”, la statuia lui Ștefan cel Mare – la baza căreia este scris, pe o bandă lată (de piatră albă), cu litere negre și enorme, Adevărul : „MAGNUS STEPHANUS SANCTUS DEFENSOR EUROPAE” – asimilând fenomenul din municipiul Roman, cu cel al statuii lui Ștefan cel Mare, de la Suceava..

Dar, vă rog, nu vindeți castraveți grădinarului : eu trec, în fiecare an, dacă nu, chiar, de câteva ori pe an, prin Roman, ca să ajung acasă, la Gura Humorului. De câte ori vedeam statuia lui Ștefan cel Mare, la ieșirea de pe variantă, îmi creștea inima, de bucurie și mândrie – și-l felicitam, în șoaptă, pe primarul urbei : „PATRIOT Gospodar ! – și ce frumos a sintetizat totul, adică rolul lui Ștefan cel Mare, în Europa Evului Mediu – și, implicit, al tuturor voievozilor noștri sfinți :   da-da, așa și numai așa se cuvine – << MAGNUS STEPHANUS SANCTUS  – DEFENSOR EUROPAE>> ”.

…Când colo, acum trei ani, îmi sare inima din loc, la ieșirea de pe variantă : banda de piatră FUSESE SPARTĂ CU CIOCANUL!!! (se vedeau urmele loviturilor precise, date cu o bucurie dementă, CU CIOCANUL, în literele glorioasei benzi de piatră…) – …iar nu degradată, de „intemperii”, eventual… Se vedeau urmele loviturilor, brutal de precise, rupturi perfect decise, calculate, brutal triumfătoare – și, în niciun caz, nu aveam de-a face cu eroziunea, lentă și vagă, îndelung persistentă, dar informă îngălată,, a…”intemperiilor” !

Și…nimic nu-mi putea da rațiunea unor hoți, care fură fragmente dintr-un discurs peste veacuri…dintr-un elogiu-epitaf, peste veacuri – adus unicului PRINCIPE EUROPEAN CARE NU ȘI-A TRĂDAT, NICIO CLIPĂ, MISIUNEA CRUCIATĂ…!!!

…Nu există astfel de „hoți”…nu rentează autenticilor hoți „subtilizarea”, cu ciocanul…deloc „subtil”, a unui segment dintr-o bandă de piatră glorios-comemorativă…!!! Mai mare daraua, decât ocaua : cine-și riscă libertatea, pentru un căpețel de piatră seacă: piatră-piatră,  dar mustind de semne și semnificații patriotice

Cine-i atât de nebun, încât să fure, din piața mare (fie și noaptea!), dovada eroismului Neamului Daco-Valah…dacă nu cumva nebunul este politician, sau a fost instigat de politicieni, trădători ai țării căreia îi mănâncă, și Hoțul, și Politicianul – PÂINEA!!!

…Anul următor, am văzut-o, din nou, strălucind mândră, precum marmura –  cu, iarăși, Adevărul : „MAGNUS STEPHANUS SANCTUS DEFENSOR EUROPAE. Mi-a venit inima la loc…mi-am umflat, iarăși, pieptul, de ușurare a sufletului și de mare mândrie, că-s, și eu, ia, acolo, un…”ghibirdic de român”…

…Când colo, în vara acestui an (2019), am, din nou, o surpriză de cele negre : „degradarea” (???) statuii Sfântului Ștefan cel Mare, de data asta, NU atinsese TOATĂ banda de piatră ! Ci doar finalul textului, de pe ea, adică, esența esenței Sacrei Misiuni de Piatră :  „…DEFENSOR EUROPAE”

…Lasă-te de gogoși, domnule ziarist, atins de fatala boală a lui “correctness political” : nici “intemperiile” și nici “hoții” nu se prea pricep la…POLITICA ANTI-ROMÂNEASCĂ ! De ce să se mânie (atât de brutal și precis, cu forme cum cele ale unui decupaj, atent și meticulos), “intemperiile” și “hoții” – EXACT pe segmentul care-i stă în gât Uniunii Europene : „…DEFENSOR EUROPAE”…?!

Din care UE face parte, cum de nu, și…”atât de democrata Ungarie”! – să nu uităm că, în jurul municipiului Roman, precum și în municipiul Roman, sunt grupuri mari de ceangăi năuci, care, nici până azi, nu l-au citit – d-apoi de înțeles! – PE PROPRIUL LOR SAVANT, de optimă bună-credință : DUMITRU MĂRTINAȘ, autorul lucrării “Originea ceangăilor din Moldova”, în care acesta demonstrează, pe baze strict științifice, că, la origine, majoritatea ceangăilor sunt români ardeleni, fugiți, de răul maghiarilor (în primul rând, persecuția turbată, față de niște…înstrăinați, IREVERSIBIL ȘI UIMITOR DE DECIS, de maghiarime – și impozitele aberante!), prin trecătorile Carpaților, în nordul și sudul Moldovei, precum și în Țara Bârsei-Brașov, dar și pe Valea Prahovei, în Țara Românească…!!!

Numele lor (“csongos”) înseamnă ”pocit(“rătăcit-străin-înstrăinat”, zice lingvistul Anton Coșa… – …“hoinar” – zice lingvistul maghiar Sándor N. Szilágyi,  “corcit”- zice lingvistul ungur Bernát Munkácsi – și-ai lor, și-ai noștri, recunosc diferențierea, radicală, încăpățânată  și definitivă, a ceangăilor – de maghiarime !), pentru că refuzaseră să învețe, “ca lumea”, în Ardeal, “limba sfântă”…maghiara! Și o poceau…zdravăn.

Ciudate sunt, precum vedeți și singuri (din cele semnalate de mine), cel puțin două lucruri :

1-Domnii liberali germani (care ne poartă sâmbetele și ne vor colonie nemțească, de când ni l-au proptit pe KLAUS WERNER JOHANNIS, ca Președinte de țară…!) scriu, pe Internet, cum că lingvistul-savant DUMITRU MĂRTINAȘ, prin afirmația lui de non-apartenență a ceangăilor, la maghiarime, ar fi…”ERETIC-SECTANT” și…„AMATOR CEAUȘIST” ! : „Descendența maghiară a ceangăilor este un fapt recunoscut ca atare, acceptat și“bifat”, inclusiv de istoriografia/etnografia româneasca (Cantemir, Iorga, Eliade) – cu excepția câtorva scrieri de tip sectant, ale unor amatori, puși în slujba regimului Ceaușescu (de ex., învățătorul-preot Dumitru Mărtinaș, 1985)” – cf. Hans Hedrich, politolog, 19. 10. 2017, în Neuer Weg.

2N-am auzit de „HOȚI” (nici în România, nici aiurea), care să decupeze (!!!), o bandă de piatră, cu inscripție (glorioasă, pentru GLORIA VEȘNICĂ”!), în mod…POLITIC!!! Pe vandalul-criminal anti-român (poate ceangău, cu conștiință maghiarizată, dar poate că și ROMÂN FĂRĂ DE NICIO CONȘTIINȚĂ…cel mult, cu aceea a banului UE…!!!), care s-a ocupat cu acest act (atât de drag UE!) al „DECUPAJULUI DE INSCRIPȚII (VIZÂND GLORIA NEAMULUI DACO-VALAH!) PE PIETRE” (preluând, pare-se, funcțiile deteriorative ale ploii, zloatei, ninsorii…ce mai, UN SUBSTITUT IDEAL, AL FORȚELOR COSMICO-NATURALE!) l-a preocupat, EXCLUSIV, să spargă-aneantizeze…SELECTIV (spărtura este artistic executată…și extrem de rapid realizată…! – …nu barbar și șovăielnic, precum lucrarea, înceată și vagă, a ploilor ori zăpezilor…!!!) : doar finalul inscripției, sugerat sculptorului român de către înseși afirmațiile papalo-vaticaneze (Papa SIXT al IV-lea  : 9 August 1471-12 August 1484[1]) : „…DEFENSOR EUROPAE”

Nu le convine iudeo-masonilor vest-europeni ca o colonie de-a lor, est-europeană, să le amintească datoriile de onoare și sânge, pe care le au, față de…”ESTUL EUROPEAN…COMUNIST…”!!!

*

…În gară, la Gura Humorului, stânga-sus, deasupra Casei de bilete, se află următoarea INSCRIPȚIE (pusă la ordinele-„ordonanțele” domnului Primar, Ursăciuc Marius Ioan…se zice că și la Câmpulung Moldovenesc este proptită, tot în gară, tot deasupra Casei de bilete, o inscripție identică… : dar nu și la Gara Burdujeni, din Suceava, care-i așa de mare, că n-are vreme de uitat, la inscripții, decât cine știe ce pierde-vară! :

   În toamna anului 1941, au fost deportați din Bucovina 91.845 de evrei, din ordinul lui Ion Antonescu.

Ca urmare a politicii antisemite a regimului de la București, 3.000 de evrei din Gura Humorului și din împrejurimi, bărbați, femei și copii, au fost trimiși forțat din această gară, în zilele de 10 și 11 octombrie 1941, în Transnistria.

Mulți dintre ei au murit acolo executați, din cauza epidemiilor,de frig sau de foame.

Fie ca memoria acestei tragedii să rămână vie ca un avertisment pentru generațiile viitoare.

 

            Federația Comunităților Evreiești din România_Cultul mozaic

        Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”.

                                                                                                                                Octombrie 2016

Știu bine că, de-aș pune, sub semnul întrebării, existența „UNICULUI holocaust din lume” : cel evreiesc (…dar, mă-ntreb, și eu, ca prostul : cum și cât s-or fi simțit de bine, oare, cetățenii, mari și…sugari, din Hiroshima și Nagasaki, puși, pe 6 și 9 August 1945, la frigare și supuși (urmașii urmașilor lor !) la radiații fatale, pentru încă vreo câteva sute de ani… – la ordinul expres al  Președintelui Harry Truman – „de profesie…evreu”… ?! – …pentru că, de ei, nu prea se vorbește…doar așa, în doi peri, răutăcios și cinic : „Și-au făcut-o cu mâna lor…!” – …da-da, micii căcăcioși japonezi, de prin creșe ori grădinițe, tocmai prăjitura asta și-o așteptau, la ceasul 8 și un sfert dimineața…ce deliciu luminiscento-iradiant!… – …dar milioanele de oameni (și sutele de popoare !!!), despre care Vechiul Testament afirmă, cu glorioasă mândrie, precum că evreii le-au stârpit „până și pruncii din leagănele”…ne-evreilor…adică, ai popoarelor, din zona „promisă poporului lui Israel, de către Dumnezeu-Iehova, Dumnezeul URII, MÂNIEI ȘI-AL RĂZBUNĂRII”, CU DREPT DE BĂȘTINAȘI… – …dar sutele de milioane de piei-roșii (din America de Nord, din America Centrală, dar și din America de Sud… – …incașii, aztecii, mayașii etc. au fost, exterminați de urmașii celor din caravelele lui Columb… – cf. Calea Speranței, de Simon Wiesenthal…dar negrii din Africa…dar aborigenii Australiei, lichidați într-o atmosferă de discreție…uimitoare…???!!!) – da, de-aș săvârși o astfel de eretică paralelă, aș da de dracul : aș fi, imediat, „cât ai zice pește” –  linșat de Comunitatea Evreiască, prin brațul ei de oțel („stalinico-giugașvilic”…!) și prin cățeii (javrele) așa-zis românești, de prin ministerele noastre…toți jucând tananika, după cum le cântă…khazarii…

Așa că eu vă povestesc altceva – și, anume, cum bunicii mei bucovineni, precum și TOȚI vecinii lor-săteni bucovineni (de la Valea Seacă și până în creierii munților/obcinelor Bucovinei de Sud!!!), din Bucovina de Sud și de Nord (…Bucovina de Nord, eliberată, în 1940, de Armata Română), au ascuns, în pivnițele lor, zeci de mii de evrei, și le-au păstrat bijuteriile și averile. Iar după război, le-au înapoiat “până-ntr-un capăt de ață, măi băiete” : “Nu ne trebuiau nouă banii lor, aurul, cocoșeii lor…bine că, în fața Lui Hristos-Dumnezeu, vom putea da mărturie senină, că am făcut bine, unor sărmani oameni prigoniți…”.

Buni creștini, “țăranii ăștia proști”, din Bucovina de Sud și de Nord…! Dar nu mi-au grăit decât mai târziu că, drept răsplată, către binefăcătorii lor/țărani români, din Bucovina de Sud și de Nord – majoritatea evreilor scăpați din pivnițele oamenilor de omenie au intrat în Armata Roșie…și, din această majoritate, s-a ales altă majoritate evreiască, de “bieți oameni prigoniți” , care au intrat în NKVD, și i-au anchetat, până ce i-au văzut fără de suflare, pe binefăcătorii lor…

Era vestită una, “Wolferița”, fata morarului evreu Wolfer, care Wolferiță le comanda rușilor (ea era comisar politic) să-i lase „pe cei ticăloși de barbați”, pe mâna ei : îî tortura, pe bieții bărbați, cu un creion enorm, de metal, peste testicule…până obținea…”portocale”…

Așa au stins, acești nerecunoscători, câteva familii ÎNTREGI, de țărani bucovineni, din Valea Seacă, dar și din Gura Humorului, Mânăstirea Humorului, Voroneț etc. – …”pentru că erau legionari și de-ai lui Antonescu…chiaburi…”…: este singura scuză (cât de absurd : puteau să zică, la fel de bine, că unii erau caracatițe, iar ceilalți, mamuți… – …Mareșalul Ion Antonescu îl ura de moarte, pe Corneliu Zelea Codeanu și pe tinerii lui membri ai Legiunii Arhanghelului Mihail…!!!), de sorginte pur evreiască, pentru crimele lor proprii, din România…de atunci, dar și de azi.

…Dar eu o întrebam pe bunica : „Dar cine voiau să-i omoare pe evrei, bunico ? Ai noștri, țăranii noștri, sunt așa de răi…?” – și mă uitam, în toate părțile, și mi-era, de-acuma, frică de toți și de toate…

Haaa…nu, băiatul frumos al bunicii…nu țăranii, dragule – ci nemții”…

Și așa am aflat, de-atunci, că Bucovina de Sud și de Nord fusese lăsată, de Mareșalul Ion Antonescu, sub jurisdicție germană (nu doar formal, ci, în mod tacit – de-a binelea și…fără acte!)…pentru că Bucovina de Sud și cea de Nord aparținuseră de Galiția Poloneză…pe unde ni se scurseseră, în țară, toate…scursurile.

Nimeni nu zice (dacă nu-i plecat…”cu pluta”), că într-un război, în vreo armată angajată în mârșăvia unui război (oricare va fi fiind acela și oricum se va fi numit el, din antichitate și până în zilele noastre, ale “modernei civilizații”…), nu există și nu vor fi existând “uscături”, ucigași sadici (și, majoritatea, “în serie”….din ce în ce mai savant…”înseriate”!!!), psihopați antisociali-anti-umani, bucuroși că faptele lor, PE VREME DE RĂZBOI, nu se vor mai numi “CRIME ORIBILE”, ci…”ACTE DE EROISM INCREDIBIL”.

Dar, dincolo de frica de a nu se abate (grav!) de la “political correctness”, iată că, totuși, mulți istorici ai Bucovinei nu s-au dovedit “iude perfecte”, ci, cel mult… “semi-iude”. Dintre ei/ele, l-am ales pe istoricul și politologul Andrei Nacu – citind și citând din lucrarea sa : Atlas al Bucovinei,   Editura Academiei Române, București, 2018 .

Iată ce afirmo-strecoară acesta, la pagina 17 :

„ (…) Între 1941 – 1944, cea mai puternic afectată comunitate din Bucovina a fost cea evreiască. În vara lui 1941, în Cernăuți au activat unitățile Einsatzgruppe D, operate de SS-ul german, care au ucis mii de evrei. Și unități ale armatei și jandarmeriei române s-au dedat la fapte similare în săptămânile ce au urmat eliberării nordului Bucovinei. Începând cu octombrie 1941, majoritatea evreilor din Bucovina, inclusiv cei din sudul provinciei, au fost deportați în Transnistria. Ghetoul din Cernăuți a fost înființat în 10 octombrie 1941 din ordinul guvernatorului Calotescu, în vederea concentrării și transferării evreilor de aici la est de Nistru. Totuși, autoritățile române au realizat faptul că înființarea ghetoului presupune menținerea unor tehnicieni și specialiști evrei în oraș. În plus, datorită eforturilor primarului Traian Popovici, cca 17 000 de  persoane au fost salvate de la deportare în toamna anului 1941. Conform rapoartelor guvernământului, în 1941 au fost relocați 91 485 de evrei din Bucovina și din județele Hotin și Dorohoi. Dintre aceștia, o mare parte au murit în timpul strămutării sau în lagărele din Transnistria. În 1942, la finalul deportărilor,  în Bucovina mai locuiau doar 17 159 evrei, majoritatea în orașul Cernăuți (16 794)”   – Andrei Nacu, Atlas al Bucovinei, Editura Academiei Române, București, 2018,  p. 17.

Deci, se recunoaște, clar, că trupele naziste, „unitățile Einsatzgruppe D, operate de SS-ul german”  s-au impus, categoric, în fața guvernatorilor români ai Bucovinei (primul a fost colonelul Alexandru Roșianu, până în 30 August 1941 – al doilea a fost generalul Corneliu Calotescu – 1941-1943 -, iar al treilea „și ultimul”, precizează autorul, la p. 16,  a fost generalul Corneliu Dragalina – 1943-1944) – și gestapoviștii și-au “făcut treaba”, adică, și-au desfășurat planurile de sorginte nazisto-hitleristă, clar rasist-discriminatorii. Dacă, pe urmele lor, au pătruns, spre jaf și crimă, mult mai ”sfioase”, cică… – …dar la fel de sadice! – , și câteva lepădături ziso-pârâte “române” – asta n-are niciun fel de legătură cu țăranii (simpli, buni și cu frica Lui Hristos-Dumnezeu) româno-bucovineni, din satele  Bucovinei de Sud.

Așa că dez-onor domnul Primar Ursăciuc (și alți trădători, prin omisiune, ca el) să facă bine a preciza CUI aparțin crimele (câte și dacă or fi fiind) anti-evreiești, “ca urmare a politicii antisemite a regimului de la București”. Pentru că, altfel, se subînțelege că aceste „politici antisemite ale regimului de la București” ar fi fost aplicate de TOATĂ românimea…României!!! – inclusiv (sau, Doamne ferește și apără de năpastă! : ÎN PRIMUL RÂND!!!) de către…băștinași.

…Dar sunt de discutat, din greu, aceste așa-zise „planuri anti-semite”…de la București !!!

…E un tradițional obicei, de acuma, al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel, de a produce gogoși, în serie !

Păi, în primul rând, cifrele sunt umflate cu pompa : În toamna anului 1941, au fost deportați din Bucovina 91.845 de evrei, din ordinul lui Ion Antonescu”. În toată Bucovina de Sud și de Nord abia de existau, scriptic, atâția evrei !  Și unde se re-găsesc, oare, în această gogoașă propagandistico-evreiască, zecile de mii de evrei, ascunși în pivnițe, de către țăranii Bucovinei de Sud și de Nord (repetăm : Bucovina de Nord fusese eliberată de Armata Română, în 1940…!), de răul SS-ului nemțesc ?!

 

(…) Inițial, cele 11 districte moștenite din perioada austro-ungară au fost menținute și redenumite drept județe. După unificarea administrativă din 1925, în Bucovina sunt organizate cinci județe mai mari (Cernăuți, Storojineț, Rădăuți, Câmpulung și Suceava), subîmpărțite la rândul lor în plăși. Astfel, județul Cernăuți includea  plășile Colacin, Cosmin, Nistru, Prut și Șipeniț, județul Storojineț – plășile Ceremuș, Dumbrava Roșie, Răstoace și Sirețel, județul Rădăuți  –  plășile Dornești, Putila, Siret și Vicovi, județul Câmpulung  –  plășile Dorna, Humor, Moldova și Moldovița și județul Suceava  –  plășile Arbore, Bosancea, Dragomirna și Ilișești. Orașul Cernăuți este declarat municipiu, alături de Bucureș ti și de alte 15 mari orașe din România. În 1926, pe lângă municipiul Cernăuți, Bucovina mai avea 11 orașe: Cozmeni (Coțmani), Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Storojineț, Siret, Rădăuți, Suceava, Câmpulung-Moldovenesc, Gura Humorului și Vatra Dornei. Până în 1930 sunt declarate orașe și localitățile Sadagura, Solca și Vama.

(…) În decembrie 1930, în România este organizat singurul recensământ al  populației și locuințelor din perioada interbelică. Potrivit recensământului,  județele din Bucovina aveau 853 009 locuitori.

În ceea ce privește structura confesională, în 1930, 71,9% din  populația Bucovinei era de religie creștin-ortodoxă  (marea majoritate a românilor și ucrainenilor), 11,5% erau romano-catolici (majoritatea germanilor, polonezilor și maghiarilor), 10,9% mozaici (evreii), 2,4% luterani (o parte din germani), 2,3% greco-catolici (o parte din ucraineni și români) și cca 1% aparțineau unor alte culte  – în principal creștini de rit vechi (lipovenii), reformați(o mică parte dintre maghiari) și neoprotestanți[2].

Calculând și băbește, 10,9 % evrei mozaici (să rotunjim la 11 %, de dragul domnului director al Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian !) din 853.009 de locuitori, în total, ai Bucovinei de Sud și de Nord – înseamnă că evreii ar fi fost (în Bucovina de Sud și de Nord) în număr de  93.830, 99….! Iar 71,9 % (români creștin-ortodocși), din 853.009, înseamnă 682.407, 20. Majoritatea populației Bucovinei de Sud și de Nord era formată din țărani/săteni (cca. 500.00 – 600.000 de țărani bucovineni). Și dacă acești țărani bucovineni ar fi ascuns, în pivniță, nu zeci de mii de evrei, CI, DOAR, CÂTE UNUL SINGUR! – cifra „deportaților” evrei tot ar fi fost…UN ZERO TĂIAT ÎN PATRU!!!

Deci, din nou și mereu, propagandă evreiască, “la vârf”, absurdă și de cea mai proastă calitate, fără absolut nicio bază în REALITATE !!!

Iar domnul “primare” Ursăciuc (…cică…bucovinean, “de-al nostru”...!!!) preia această propagandă, “pe nemestecate”, de parcă ar locui la Tel Aviv și ar fi angajatul Mossad-ului[3] sau al Irgun-Haganah-ului[4] – iar nu primar de…Gura Humorului !!

…De ce spurci faptele epopeice, martirice, ale țăranilor bucovineni ? De ce nu aduci laude eroicilor țărani, sud și nord-bucovineni, domnule Ursăciuc  – ci numai insulte grosolane, care să placă urechilor Institutului „Elie Wiesel” și, în speță, domnului Alexandru Florian?!  Pentru că au fost binefăcători și salvatori, TOȚI !CHIAR CU PREȚUL VIEȚII LOR : SS-ul german nu știa de glumă, când i se lua prada de sub nas, mârâia și…SFÂȘIA ! PE ORICINE!!! Chiar și pe un…”ursăciuc” ar fi fost în stare să-l haleasco-îngurgiteze, „fără pâine-fără sare”, “pe inima goală”…da-da…așa să știi mătăluță !

…Nu știi să-i vorbești decât de rău, pe co-naționali (…e drept, cu unul ca matale, și mie mi-i rușine a zice că-s, de voie-de nevoie…”co-național”!), pe eroii noștri daco-valahi…domnule…”PrimareUrsăciuc (…și, după modelul mătăluță, au acționat, anti-românește, și alți belferi-primari români, din „dulcea Bucovină”… (…DAR NU TOȚI : majoritateaa celorlalți primari au fost cu “obraz”/bun-simț și cu simțul măsurii, în toate…chiar dacă s-au temut „să strige, de pe acoperișul caselor, Adevărul” – cum le zice Hristos-Dumnezeu, apostolilor săi…!) ?! Hmmm…da…pentru că, dacă nu ieșeai în evidență prin mișelia asta parșivo-anti-românească, nu te mai lăsau evreii și masonii…să rămâi „primare”…?! Mda, mda…”jale mare și lipsă cumplită”…”să ai parte numai de răchită”…

..Dar, oare, de ce  fac ceea ce fac (această urgie care NU ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ!) – atât iudeo-masonii, cât și masonizații (funcționari, slugi funcționărești, ale masonilor!), tip „tovarășul Ursăciuc” ?

Pentru ca popoare întregi, fără nicio excepție, în plin veac XXI – milioane și sute de milioane de oameni, fără nicio vină (…cine mai știe, azi, cu adevărat, ceva, înafara cărților, despre războaiele mondiale ale veacului XX …?!) – SĂ CAPETE COMPLEXUL VINOVĂȚIEI GENERALIZATE ȘI SĂ ACCEPTE HIDOASA COLONIZARE. De fapt, NEO-COLONIZAREA, care țintește, deodată și deopotrivă,  și economicul, și moral-spiritualul… : conștiințele se dizolvă, sub imperiul vinilor acestora, INVERTIT-INVENTATE de dușmanii Neamului Daco-Valah!

…O, da, parcă și văd…îmi închipui, de fapt, cum 20 de milioane de daco-valahi mănâncă (în același timp!), la micul dejun, prânz și cină – câte-un „ovreiaș”, pe pâine prăjită !

…Nu vă e destul că ați cumpărat dreptatea, la Haga, în urma strâmbei decizii a acestei așa-zise „Curți de Justiție” hagheze, daco-valahii plătesc, anual, UN MILIARD DE EURO…fără măcar s-o știe (căci guvernanții nu vor îndrăzni, niciodată, să le-o spună…ce, să-și piardă calitatea de slugi iudeo-masonizate ?! – și, odată cu această calitate…posturile, peșcheșurile…oasele cu carne, cu măduvă, de la Marele Ospăț Globalisto-Mondialist, al domniilor lor, masonii…?!)…și nu știu nici că procesul „EVREI, CONTRA LUMEA ÎNTREAGĂ” (…eu nu înțeleg, prin „evreu”, când critic atitudinea unor evrei, decât PLUTROCRAȚIA lor, nesătulă și crudă, chiar cu propriii lor coreligionari – cum și AGENȚII LOR DE PROPAGANDĂ, ABSURDĂ ȘI MALONESTĂ : a se vedea, drept pildă POZITIVĂ, afirmațiile, despre Holocaust, ale eminentului profesor univ. Norman FinkelsteinIndustria Holocaustului…chiar atitudinea unor șef-rabini, precum David Șafran, față de România interbelică…nemaivorbind despre mărturisirile, extrem de oneste, ale unor evrei simpli, cu bun-simț și extrem de profund umani, fără carte multă…fără „stagiu prea-îndelungat de sinagogă” – …în rest, au, și ei, atâția amărâți și năpăstuiți…în istorie, dar și azi!) l-au pierdut, la Haga, și alții…: Germania…de parcă din gura fiecărui amărât de slujbaș neamț, de azi, curg bale-ndoite cu sânge de evreu…neutra Elveție (…pentru că le-a primit, în bănci, naziștilor, banii…de parcă bancherii evrei, de pe mapamond, când încasează aur și bani, îl și întreabă, pe depunător, dacă-i de dreapta sau de stângastânga-mijloc etc!)…Polonia (cel mai absurd caz : TOT și TOȚI polonezii sunt vinovați că lagărele naziste s-au clădit pe teritoriul lor…da, domnul Hitler chiar își lua deoparte și-și întreba victimele : „Cum îți vrei lagărul morții tale ? Mai la stânga, ori…?”… – …”uitând” (???!!!) că-n lagărele cu pricina au fost „internați” sumedenie de polonezi…nemaivorbind de ruși, cehi, români…(pe englezi, nemții îi tratau cu o supărătoare discriminare pozitivă !). Continue reading „Adrian BOTEZ: Din nou, despre anti-românii României”

Adrian BOTEZ: Stihuri

ÎNSTRĂINARE

 

ce voiai să-i spui Lui Dumnezeu – spune-mi mie

ruga ta : inutilă şi oarbă – snoabă-i iasomie :

viaţa-i tot smintită  – bivol de-ncăpăţânare

de-a-l îndopa cu bine – pe cel plictisit de cât are…

 

Cretini şi Lingăi : preluaţi voi comandă… :

mai mult rău nu-i face lumii – TÂRFĂ-N SARABANDĂ… !

şleahta de îngeri vârâţi în arest – o faceţi tocană :

în istorie – nicicând – Răul n-avu-altă hrană…

 

Munţi Circumcişi : cu asta ne-alegem – de-o vreme…

Păduri :  Voievodat Evreiesc – barbare domnìi „caino-gene” …

Zalmoxianului Izvor – cum şi Valahei Fântâne

 

Talmuta”-Mitzbeach-ul – de-acuma – le-or fi…”Perciunate Stăpâne”…

…luminaţi-l cu-incendii – Pământ Milenar :

regretăm ploicica de-artă – „sinistrul” Fanar…!

***

 

BLESTEMATĂ  ŢARĂ – BLESTEMAT POPOR

 

blestemată  ţară – blestemat popor

cu văpaie vină Cristul Cel din Nor !

năvălească Focul – Cristul Mâniat

peste nesimţire – peste mâl spurcat…

 

puţiţi hoit de secoli – hoarde de jegoşi

rânjind cum cretinii – şi trădând voioşi :

în loc de Sfânt Neamul – puţ de căcăcioşi !

cine vrea – vă scuipă – demenţi şi râioşi !

 

…ardă toată lepra – sânge şi puroi

din piscuri de munte – până în noroi

cei ce-or vrea  – aicea – doar atât să vadă :

 

fulgii de cenuşă – nu fulgi de zăpadă…

…în vâltori cleioase – şi-n crater căscat

nu e Românie : -i funest Bal Mascat…!

***

 

PALOŞ SMULGE – DIN MÂNA-UNUI CĂZUT DAC

 

Paloş smulge – din mâna căzutului – în Bătălie – DAC

şi fii Viteaz-Furtună – fii CAVALER VALAC !

…tu – laş ascuns printre vieri – ce-nspre nămol eu mân

pretinzi ca…”om” să te numeşti ?…şi : „bun român” ?

 

…”şi ce dac-au fost (ziceţi voi…)  – cândva – Voievozi-Tragici Martiri ?

Ei au fost Sfinţi – hrănind – într-una – ARCUL

VALACUL

– cu Vii-Vânjoase Corzi  – nu cu moarte-amintiri !

…dar nu se recunosc – defel! – Voievozii-Aceia – -n noi – cretini ceacâri

cum leii nu-şi regăsesc obârşia-n catâri !

 

ori – singuri – vă jupuiţi de lene şi prostie

ori pune Crist „hingheri-heruvi” – cu şbilţ să vă…”tămâie”!

iute spălaţi-vă de lepre şi de tembelism

 

să mai păstraţi cu Cerul – încă – …SFÂNTUL ISTM !

…altfel – molcom – veţi arde sub Tălpile de Iad :

da  – tocmai voi – cândva – Ctitori de Neamuri şi-ai Limbii Vad !

***

  Continue reading „Adrian BOTEZ: Stihuri”