Dorul
Zorii de zi pe frunte-mi lăcrimează,
Un răsărit pe zare parcă plânge,
Luna se stinge-n palme şi oftează
Iar dorul meu, de dorul tău se frânge.
Râuri de foc se varsă în lumină,
Zborul din vis spre stele se prelinge
Ofuri mi-a smuls cu tot cu rădăcină,
Iar dorul meu în dorul tău se frânge.
Gânduri de-asalt, de teamă răvăşite
Pornesc la drum pe nişte punţi nătânge,
Se fâstâcesc în graiuri ameţite
Căci dorul meu în dorul tău se frânge.
În dor de dor se plimbă disperarea,
În ochii mei, atâta dor se strânge,
Te strigă-ncet să îi auzi chemarea
Din glasul lui ce inima îmi frânge.
——————————
Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU
24 februarie 2019