Elongare
Desene rupestre măsoară
tavane din ceară sub candela stâncii
ce-ascunde prorocul
martiriului meu,
in pâlnii de vânt schițat pe răzoare
de gând,
floarea soarelui rotește de lună
odoare de somn în roduri păstrate
la cald pe tropice brune,
lungimea ochiului de apă din roua
inserarii pe tălpi de umbre furate,
adulmecă steaua polară
din pătrate boreale ale șotronului
desenat pe lungimea
unui râs în șoaptă.
Vechituri noi
Pământul doare
când mă dăruie drumului piatră,
o despărțire de mine
ca ploaia de nor, relicve în trocuri ascunse
oblic stau, vremelnică taină în lumi
paralele,
daruri si tributuri în prafuri vechi
si noi,
si tropotul acesta doare
al calului din lână în frigul ghicit
dintr-o brumă a pasului potcovit
cu iarbă,
ochelarii coastelor din palme
văd atingeri fructate cu mugurii
trupului nou,
pe lângă gunoaie de pleoape cu
genele căzute,
zborul fluturilor de ceață în atenee
de vis, se face stup în sălcii
umbroase,
prin piețe închise se vând iar
vechituri noi !…
Altfel de miracole
Miracolul dimineților la ferestre
ce dorm pân’la amiază,
neștiința cerului ce atârnă de pervazuri
cu umbre pironite pe la colțuri
minutare,
fuga de nopți a norilor beteală prin ploi
dumicate de albastre păsări însetate
de verticalul nimicului anost,
miracolul ierbii
ce nu răsare din pământ
ci din trotuare,
greieri cântând din balansoare de vânt
nume suspendate de străzi
nebotezate, miracolul fațadelor de lemn,
bisericuțe ridicate peste noapte
noaptea aceea de Sânziene
alergate de câini comunitari,
se fac tramvaie peste case de carton
miracolul celor ce nu dorm
de-atâta pietonale visări fără treceri,
miracol e și-atunci când tu citești
din mine,
din ieri, din azi, acum cu timpul ferestrelor
ce dorm pân’la amiază,
doar că
dimineți sunt tot mai puține,
miracole,doar cu audiență
la medicul anestezist,
si ăla un anonim ce doarme până
la amiază…
————————–
Simon JACK
2 mai 2019