NE VOM CÂNTA COLINDA
Vom fi pe învelișul lumii
cu lumea
sub picioare,
vom dezrobi din lună,
soarele
cu sete,
ne vom urca-n caleașca dusă de ursitoate,
zăpada munților pribegi
cu nea
o să ne-mbete.
Vom colinda pe creste
scăldate-n infinit,
ne vom uni cu noaptea
rămasă-n mezosferă,
ne vom uni,
să ne-ndumnezeim
cu steaua spre sfârșit,
vom fi
floare de colț,
în adâncimi străjeră.
Ne-om ridica cu seara ce-așteaptă
s-o pășim,
în contopirea ploii
vom ninge-n asfințit ,
doar vom simți
și-atât…
vom ști dacă trăim,
dacă trăim cu visul ,
sau
de l-am cucerit.
Ne vom cânta colinda
pe două voci
sfioase,
vom bate la fereastra îngenuncheată-n grotă,
poate că vom simți
tăierile
stâncoase,
poate vom învăța
să fim
aceeași notă.
—————————
Silvia URLIH
22 octombrie, 2018