ÎNTR-UN SINGUR ZBOR
Nu suntem primăvară,
nici
vară nu mai suntem,
dar toamna ne-a unit
să fim
un singur trunchi,
cu
frunze obosite în ramuri
ne pătrundem,
rodul bogat al vieții
să-l strângem
în mănunchi.
Nu suntem iarbă verde,
nici
zori de dimineață,
nu suntem spic de grâu,
dar,
suntem iar copac,
am fost două petale care-au plutit
prin viață,
suntem azi
două roze ce soarta
și-o refac.
Nu suntem ramuri verzi,
nici
flori înmugurite,
nu suntem înserare,
nici zi
în zi cu soare,
suntem
dureri și lacrimi de viață reunite,
suntem
pribegii vieții,
uniți de preaumblare.
Nu suntem iarnă-n floare,
nici
vară nu mai suntem,
nu suntem înserare,
dar
nici noapte cu dor,
suntem
toamnă cu rod,
roadele-n coș le strângem,
suntem
cocorii vieții,
strânși
într-un singur zbor.
—————————
Silvia URLIH
17 octombrie, 2018