FOAME DE NOI
Respir prin tine
și mi-e bine,
inima ta îmi este aer,
pornește iar năvalnic
ora,
se încunună luna-n sori,
tic-tacul stins al ceasului
îmi deapănă visul
din caier,
respir prin tine orele,
căci încă suntem
călători.
Pământul
se adună-n mine,
m-aruncă marea lângă mal,
secundele aleargă iute,
ieri parc-am fost în cireșar ,
îți sorb cuvintele,
mi-e sete,
te-adun în mine val cu val,
sunt pustiită,
mi-este foame,
mănânc și beau,
dar e-n zadar .
Respir prin tine
și
mi-e bine,
sufletul tău îmi este soare,
se-nlăcrimează depărtarea,
că astăzi e tot azi,
nu-i mâine,
de mine ești flămând,
ți-e sete,
dar parcă-s râu fără de mare,
respiri prin mine
și
ți-e bine,
sufletul meu
îți este pâine.
Ne respirăm,
ne inspirăm,
ne căutăm
și
ne chemăm,
foamea de noi crește vulcan,
setea de noi curge izvoare,
timpul
l-am ține legământ,
ora
de noi vrem s-o legăm,
cuvintele nu ne ajung ca să ne spunem
că
ne doare.
—————————
Silvia URLIH
19 octombrie, 2018