Colecţia de maxime şi sentinţe biblice a lui Constantin Anton este o apariţie semnificativă pentru fondul autohton de carte de inspiraţie religioasă. Autorul îşi intitulează cartea Vox Dei, „Vocea lui Dumnezeu”, iar acest titlu trădează conţinutul scrierii. Materia care însufleţeşte paginile acestei cărţi este chiar cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, redat în forma unei colecţii de citate biblice însoţite de scurte comentarii ale autorului.
Autorul citează textele sacre în limba latină, limba marii culturi şi civilizaţii a Occidentului creştin. Traducerea latinească a Bibliei a modelat secole de-a rândul civilizaţia europeană, conferindu-i un caracter indelebil şi o identitate inconfundabilă. Preferinţa autorului de a reda textul în limba latină are o relevanţă deosebită pentru spaţiul cultural românesc. Limba română aparţine marii familii a limbilor latine, iar noi, ca popor, avem simţiri comune cu lumea europeană.
Textele biblice ce constituie colecţia lui Constantin Anton nu sunt alese la întâmplare. Alegerea autorului relevă pasiunea sa pentru tema înţelepciunii.
Colecţia conţine mai ales texte din cărţile sapienţiale ale Vechiului Testament (Proverbe, Ben Sirah, Qohelet), dar şi multe texte cu un colorit sapienţial din Noul Testament, respectiv din evanghelii şi epistole.
Cele mai multe citate sunt constituite dintr-un verset biblic care exprimă rezumativ o reflecţie despre un concept sapienţial. Autorul citează versetul sau versetele în limba latină şi oferă apoi traducerea în limba română cu indicarea locului de unde a fost luat versetul respectiv.
Fiecare text este urmat de o reflecţie a autorului asupra sensului pe care el l-a descoperit în lectura şi meditaţia biblică.
Reflecţiile autorului sunt, de obicei, scurte. Nu lipsesc reflecţiile în formă poetică, autorul dând curs simţirii poetice interioare. Comentariile autorului izvorăsc din contemplarea directă a textului, fără incursiuni de tip exegetic. Acest demers favorizează întâlnirea directă cu textul biblic.
Cât priveşte structurarea textelor selectate, autorul preferă să realizeze o colecţie de maxime şi sentinţe rânduite în ordine alfabetică.
Prin urmare, nu vom avea o sistematizare a versetelor pe criterii tematice, ci un şirag de concepte biblice care pot fi identificate uşor folosind criteriul alfabetic de căutare.
Avantajul demersului este lectura imediată, directă a unui text preferat. Cititorul poate alege conceptul sau conceptele care se potrivesc cel mai bine cu nevoia lui spirituală resimţită în momentul în care deschide cartea pentru a citi.
Regăsim în această amplă colecţie marile concepte sapienţiale biblice: înţelepciunea şi nechibzuinţa, viaţa şi moartea, binele şi răul, bucuria şi tristeţea, dreptatea şi nedreptatea, prietenia şi duşmănia, sănătatea, bătrâneţea, timpul şi veşnicia.
Descoperim în colecţie marile teme religioase, precum credinţa, speranţa, iubirea, spiritul, dar şi tema păcatului şi a nelegiuirii.
Sunt prezente, de asemenea, marile virtuţi, precum ascultarea, binefacerea, iertarea, puterea, răbdarea, dar şi marile vicii, precum mândria, invidia, lenea, mânia.
O adevărată colecţie de mărgăritare biblice invită cititorul la reflecţie, la meditaţie.
În ansamblul ei, cartea se constituie ca o invitaţie de a urma calea înţelepciunii. Într-o lume în care asistăm adesea la disoluţia valorilor, este nevoie de revenirea la înţelepciunea celor din vechime şi la izvorul tămăduitor al Sfintelor Scripturi.
Este nevoie de înţelepciune pentru a descifra sensul adânc al realităţii şi al mersului lumii. Vechea înţelepciune a modelat generaţii de oameni şi a făurit popoare şi civilizaţii. Fără o ancorare profundă în trecut nu putem spera la un viitor luminos pentru generaţiile de mâine.
Discursul despre înţelepciunea biblică are nevoie de o precizare importantă. Înţelepciunea în sens biblic nu este o calitate pur umană, dobândită prin atenta observare a lumii şi prin acumularea unei lungi experienţe de viaţă. Adevărata înţelepciune este înainte de toate darul lui Dumnezeu.
Înţelepciunea îşi are originea în Dumnezeu şi este ancorată în Dumnezeu.
O teză des citată în literatura sapienţială a Israelului afirmă: „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii” (Prov 1,7; 9,10; 15,32; Iob 28,28), ceea ce tradiţia latină a tradus în mod fericit cu: Timor Domini principium sapientiae. Frica de Domnul este principiul fundamental al înţelepciunii. Timor Domini nu este spaima în faţa atotputerniciei divine, ci teama reverenţioasă, încrederea în puterea Aceluia care stăpâneşte totul şi care îi dă omului căutător capacitatea de a descifra sensul şi rânduiala lumii pentru a ajunge la o viaţă împlinită. Frica de Domnul conduce omul la înţelepciune şi îl motivează în facerea de bine.
Colecţia de sentinţe şi maxime a lui Constantin Anton se constituie ca o punte spre Scriptură. Cartea este inspirată de lectura Bibliei şi conduce spre aprofundarea Bibliei, nu doar în dimensiunea ei sapienţială, ci în totalitatea ei.
Acolo, la izvorul curat al Scripturii, omul îşi potoleşte setea căutării şi găseşte mereu noi puteri şi motivaţii în a alege binele şi a fugi de rău. Cum spune apostolul: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos pentru a învăţa, a convinge, a îndrepta, a educa în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pe deplin pregătit pentru orice lucrare bună” (2Tim 3,16-17).
Felicitări autorului pentru demersul făcut, iar cititorilor le doresc o lectură cu folos!
–––––––––––
Petru GHERGHEL,
episcop de Iaşi