SPIRIT LIBER
O, spirit drag, cu aripi tăinuite
În trupul meu, arzând ca o făclie,
Dorința ta de zări nemărginite
Prizonieră-o țin de-o veșnicie.
Tu ceru-ai cunoscut și nemurirea
Creștea, sublim, pe gleznea ta irisul
Te-mpodobea lumina și iubirea
Ah, cât de mult iubit-ai paradisul!
Să zbori te-nalți,- azi trupul meu te doare-
Peste oceane fără de hotare,
Peste păduri, a munților răcoare,
Mai sus de nori, spre sferele stelare.
Hai, zboară spirite, cu-agilitate,
Înnoată în a spațiului undă
Și în al lui imensă libertate
Străbate cerul, liniștea profundă.
Mai sus, spre-nalt, pe căi îndepărtate,
Să fii purificat în sacrul caer
Să poți sorbi, să bei pe săturate
Din focul cel divin, din purul aer.
Și-apoi ușor, prin stelele-n deruta,
Planează, zbori spre spații luminoase
Și-n cerul pur și limpede ascultă
Al îngerilor limbi armonioase.
LUCEAFĂR
Pe Eminescu, bunul Dumnezeu
L-a plăzmuit fără pereche, zău,
Desăvârșit, frumos precum un mire
Nu din pământ, din pura sa iubire
Turnându-i peste creștet nemurire.
Strălucitor Luceafăr luminează
Tot neamul românesc în veci veghează.
Incontestabilă dovadă este
Că Dumnezeu există, ne iubește!
————————-
Alla TONU
Chișinău, Moldova
17 ianuarie, 2019