Lacrima stelei
Căzură de cu seară
Lacrimi de stele-n iarbă
Din dorul ce le doboară
Câte una în lut oarbă…
Căutând de soare,lucire..
În străfunduri cu lave
Văzând vechea sclipire
În trupuri de epave
Ce așteaptă măcinate
Și-n abis iar răsfirate
Cu altele contopite
Răsărind mai strălucite
Pe cerurile dorite
Sau iaduri de ispite..
Că-ci ce-ți și dorești
Atragi și-ți primești..
Omule ce tu trăiești
Lumină voind să primești
Fără se te prăbușești
Și iar să strălucești
Zânele de tei
Zâne fluturi,străvezii,albăstrui
Cu buclele suave de Veronică..
Din scorburi de stejari din vremea lui,
Răsar în hore când se întunecă
Sub buciume mareeice de lună
Ascunsă sub voaluri poem de nori
Străbătându-mă cu vers plin de fiori
Răsfirat de zâne sub a ta lumină…
Ce duc flori de tei-mpletite-n cunune
Să-mpodobească pe cer,genune..
Poeziei, nemaivăzută minune
Dulcindu-i reci de mercur, strune…
Căci și aici și sus, Luceafăre
Poeți mulți nu pot să te sufere!
Cu polenul tău stelar de adevăr
Printre nopțile lor,..reci de cufăr….
Cu măștile ce nu pot să le sufăr
Fugind prin codrii și munți cei înalți
Să te citesc, hrănit cu liniște de tei
Cu zânele tale pe umeri mei
Arcuș împietrit
Poate mă vezi de piatră
Sclipind sub brațul, daltă
In magmă-ți ondulată..
Contur de a iubi-n tiară.
În fulg, rază și ceară,
Să-mi fi și sfânt și ocară
În dorul, ce…mă doboară
A arcușului făr’vioară
––––––––
Petru Daniel VĂCĂREANU
28 mai, 2018