Am primit din nou o carte care m-a fericit. Cartea scriitoarei Ecaterina Chifu. „Felicia”. Întotdeauna îmi face plăcere să i le citesc. Deoarece știu că, în paginile acestor cărți, iubirea iese învingătoare. Deși sunt drame. Sunt situații care împiedică. Poate nu este așa mereu în viață. Dar mie îmi place să cred că există pe lumea aceasta și iubire. Iubirea te purifică. Te înalță. În toate formele ei.
O veșnică îndrăgostită. O veșnică căutătoare de absolut. Și de sublim. Aceasta este scriitoarea Ecaterina Chifu. Mă uimește cu fiecare carte. O caută mereu. Iubirea. Dar și frumoasele priveliști pe care mi le aduce mie, cititorului. Le văd. Le trăiesc. Croaziera de pe Mediterana o fac și eu. În plan imaginar. Ciudat. Pandemia aceasta a pus capăt unui plan pe care și eu îl aveam. Tot pe Mediterana. M-am regăsit acolo. Am ascultat valurile. Și sunt convinsă că numai un om care a avut o astfel de experiență putea să o descrie perfect… Iar totul te incită. Să pleci la drum. Curajul, mie, îmi lipsește. Este suficient doar să te afli pe un vas pentru a te îndrăgosti? Nu. Este chimia. Este acea scânteie ce pleacă de undeva. Din ochi. Din buze. Din suflet. Acea scânteie care se intersectează cu o alta. Și se amplifică. Ies flăcări. Chiar dacă în jur e apa. Care o stinge. Sunt întâmplări care îi tot împiedică. Pe cei doi protagoniști.
Descrierea frumoaselor locuri natale și legătura ei puternică cu natura compensează întreaga dramă a Feliciei. Un lucru este cert. Din viață trebuie luat numai frumosul. Sublimul. Și să privești înainte. „Bucură-te de frumusețea acestei lumi”, sunt cuvintele pe care mama spirituală, profesoara, i le dă Feliciei. De fapt, sunt cuvintele scriitoarei. Ea îmbracă cu iubire personajele. Ea le introduce o părticică din sufletul ei altruist. Și ni le dă nouă. Așa cum visăm. Să avem lângă noi numai oameni buni. Și să-i acceptăm pe ceilalți. Căutându-le scuze. Ai zice că în viață trebuie să fie numai perfecțiune. Dar, paralel cu această iubire, este redată și o problemă socială a zilelor noastre. Răpirea tinerelor fete. Și neputința unui sistem să găsească soluții, să rezolve… Deși infractorii sunt prinși în final, funcționează ,,legea răzbunării” în continuare. Tinerele, dacă nu sunt omorâte, rămân cu sechele. Numai cine nu a trecut prin această dramă nu poate înțelege suficient. Dar totul este atât de real în carte, încât ea convinge. Să luăm atitudine toți cetățenii. De ce este nevoie ca un tată să-și rezolve singur durerea? De ce nu intră în acțiune oamenii legii la timp? Vor să-i prindă. Dar cu ce preț?! Prețul unor dureri. A unor suflete nevinovate. Care nu mai pot să se apere. Până la urmă este cu final fericit. Nu degeaba numele ei este Felicia.
Felicit autoarea! Și recomand cartea! Are în jur de 150 pagini. Editura UZP.( Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România).
––––––––––
Paulina GEORGESCU
Buzău, februarie 2022
Mulțumesc pentru publicare. Este nevoie de iubire, mai ales într-un timp când se clatină totul. „Felicia” demonstrează că iubirea învinge. Iubirea ne asigură drumul spre viitor.