Ioana CONDURARU: Noapte în vers

Noapte în vers

 

Luna se bolteșete-n ape,
Noaptea stă în adormire,
Stelele aruncă raze
Peste-a lumii rătăcire.

Argintie noaptea pare
În a astrelor lumină,
Cuprinzând în sfinte oaze,
Lumea ce în vis suspină.

Vântul tainic, aiurit,
Cu o șoaptă de iubire,
Trandafirul-a miruind
Îndemnănd la fericire.

Este liniște deplină
Pe aleile din vis,
Doar eu rătăcesc cu tine,
Spre păduri de paradis.

În visuri sădesc amorul
Și-l adorm pe fân cosit,
Iar din astre adevărul
Îl dau inimii tribut.

Pe a inimii tandrețe,
Îmi culc razele de lună,
Dăruind muzei binețe
Și un gând de Noapte bună.

———————————-

Ioana CONDURARU

Mariana POPAN: Călător prin timp

Călător prin timp

 

În fiecare clipă orice melc
Îşi urmează milimetric paşii,
Precum o clipă prin nisip
Se scurge, reurmându-şi aşii.

Ca nişte clipe suntem noi,
Prin timpuri stele infinite,
Nu ştim:sclipi-vom în nocturn,
În jurul lunii regândite?

Nimicul stelelor se-adună,
Precum, din clipe, un minut
E-un pas uriaş făcut pe Lună,
Minutele-s de nepierdut…

Cum din nimicuri reapar
Mereu, mereu clipite vii,
Clipitele-n minute stau,
Minutele-n ore târzii…

Şi orele? În alte ore?Şi zilele
Ce trec, cum trec, deşi nu trec;
Doar noi înaintăm în timp:
Cum luni adună ceea ce petrec.

Iar anii noştri, vrem, nu vrem,
Adună multe, multe zile,
În săptămâni, în luni şi luni,
Precum ţârăna printre mile.

Şi ne-ncetat se scurge timpul…
Mereu, mereu, la fel:mereu;
Noi trecem, deşi stăm în spaţii,
Cum, Cronos trece ca un zeu.

…Aşa vor trece vieţi şi vieţi,
Clipă cu clipă-n univers,
Aşa vor trece toate-n van, …
Doar noi lăsăm doruri prin vers…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

4 mai 2019

Dorel SCHOR: Absent de la eveniment (schiță)

Există unele evenimente la care, de voie, de nevoie, trebuie să iei parte. Boris Israelovici îşi propusese să meargă în după amiaza asta la un meci de fotbal din campionatul orăşenesc, când primi un telefon care îi răsturnă programul.

– Vorbeşte Aliza, secretara domnului Benedict. Domnul Benedict vă transmite trista veste că socrul lui a murit şi vă roagă să fiţi prezent la ora patru la cimitir, dacă puteţi.

Auzi vorbă: dacă puteţi… Păi, domnul Benedict e un om important, şeful direct al şefului său, cel de care depinde o primă, un bonus sau o avansare. Se mai pune problema?

– Voi fi prezent, domnişoară, sigur că da.

Boris se îmbrăcă corespunzător, îşi potrivi o cravată cernită, urcă într-un autobuz, apoi într-al doilea şi la ora patru şi zece, maximum patru şi un sfert, se prezentă la poarta cimitirului. Dar la poarta cimitirului, nici ţipenie de om.

– Ascultă, se adresă unui tip care fuma nepăsător sub un umbrar, matale ai vreo funcţie aicea?

– Da’ ce-ţi trebuie? vru acela să ştie. Un loc sau o parcelă?

– Deocamdată nu, preciză Boris. Am venit la o înmormântare şi am întârziat puţin. În ce direcţie au luat-o?

– Dar la ce oră trebuia să vii?

Continue reading „Dorel SCHOR: Absent de la eveniment (schiță)” →

Anatol COVALI: Încerc

Încerc

 

Am plâns din când în când şi azi regret
că lacrimi am vărsat în suferinţă,
când mi-a părut că totu-i violet
în jurul meu şi în a mea fiinţă.

Îmi pare rău că n-am surâs mereu
şi nu le-am dat cu tifla la şicane,
care m-au vrut împotmolit în greu
şi şfichiuit de crude uragane.

Încerc acum să râd sau să zâmbesc
oricărei clipe care mă străpunge
şi mie însumi tandru să-mi şoptesc:
E vremea să te schimbi complet. Ajunge !

Îmi trebuie-o fărâmă de curaj.
Să fiu convins că totul e posibil,
dacă în loc de-un nefiresc picaj
voi reuşi să zbor prin incredibil !

————————————–

Anatol COVALI

București

4 mai 2019

 

Monica Luminița CHIRIAC: Să nu mă cauți…

Să nu mă cauți…

 

Să nu mă cauți, grea, tristețe,
N-am timp de tine, am plecat,
Tu…, schimbă-te, în tinerețe,
Timpul se scurge și-i păcat.

Să nu mă cauți, gelozie,
N-am timp de tine, mă feresc,
Tu…, schimbă-te, în armonie,
Așa doresc, eu să iubesc.

Să nu mă cauți, azi, durere,
N-am timp de tine, mă grăbesc,
Tu…, schimbă-te, în mângâiere,
E mai plăcut, să o primesc.

Să nu mă cauți, depărtare,
N-am timp de tine, eu trăiesc,
Tu…, schimbă-te, în înălțare,
Ce fericire…, s-o găsesc.

———————————

Monica Luminița CHIRIAC

4 mai 2019

Imagine: sursă internet

Vasile LUNGEANU: Adiere

Adiere

Plângeai în palma făcută covată
și Dunăre de lacrimi șiroiau
pe linia vieții,
îți eram speranță
dar albul steril de spital
arunca umbre ca un tub de neon
bolnav de cataractă.

Cai năzdrăvani galopând,
au evadat dintr-un post tv banal
și au pătruns prin efracție
într-un film de animație.

Știi că primăvara este frumoasă
când adierea răsfoiește în parc
flori de salcâm, șuvițe rebele de păr
și pagini de cărți?

–––––––––-

Vasile LUNGEANU

5 mai 2019

 

Anatol COVALI: Încredere

Încredere

 

Mi-am croit din gânduri un curaj imens,
care în destin îmi schimbă toate,
dând zilelor mele un altfel de sens
şi cioplind pe trebuie în poate.

Am gonit din mine orice îndoieli
şi-s convins că totu-i cu putinţă,
dacă în regrete nervii sunt rebeli
şi-mi aprind mari ruguri în fiinţă.

Ştiu că viitorul o să fie greu,
însă sunt convins că am puterea
să înving în mine şi în jur mereu
chinul, disperarea şi durerea.

Chiar dacă-o să fie câte-un mic impas,
neclintit voi merge înainte
ferm convins că timpul ce mi-a mai rămas
va dori să ardă în cuvinte.

————————————–

Anatol COVALI

București

5 mai 2019

Claudia BOTA: Contopind cerul

Contopind cerul

 

Am scris în inima ta cuvinte,
Care azi s-au născut
Din ploaia unui sărut,
În lumina noastră se îngemăna
Puterea irezistibilă și neatinsă a iubirii,
Sub clar de lună nouă traversam scufundați continente,
În tunelul timpului ochii noștri redau prin unde puterea inimii,
Suntem apropiați în adierea unei priviri,
Redă-mi, redă-mi, cuvintele nemuririi.
Stai aici, să luminez mâna ta,
Să ridic grijile și poarta să se deschidă,
Contopind cerul,
Ca sa scriu un poem.

———————————

Claudia BOTA

6 mai 2019

Aurel CONTU: Asimetrii

Asimetrii

.
ecoul trecerii timpului
ricoșează asimetric din oameni în lucruri
și invers
în funcție de distanță
nimeni nu scapă
e ca un pumn de boxer învelit într-o mănușă de mătase
în plex
sau ca un pas apăsat peste inimă
în fiecare clipă auzi câte un vaier ricoșat
dintr-o piatră
câte un răget de cerb încolțit
într-o lume cu reacții în lanț
și ecouri
contrar oricărei legi ale mecanicii despre mișcări rectilinii uniforme
și repaus
n-ai nicio șansă
.
numai acel impuls mesianic
imprimat la naștere
ne mai ține în viață
după aceea ricoșăm haotic
dintr-un ecou în altul
la început
apoi din ce în ce mai slab
goliți de sunete
fără nicio explicație…
.
filozoful o să spună agnostic
că ecoul se sustrage cunoașterii noastre
ca Dumnezeu
științific pare o aberație
ar fi de neînțeles ca tu să strigi în pustiu
și ecoul să se spargă în ceruri
.
Big Ben-ul bate în Turnul Londrei
ora exactă
când timpul ajunge la fix
ecoul însă se-ntoarce-n Marele Clopot
asimetric
la o secundă distanță
în alt timp…

——————————–

Aurel CONTU

6 mai 2019

Foto: sursă internet

Gia STANCULET: Printre stele și visare

Printre stele și visare

 

Ce vrei să mai trăiești, nu crezi că îți ajunge?
Mereu crezi în povești, ca ramul ce se frânge…
De ce îmi ești străină? Coboară dintre astre,
Năucă și zăludă ce zbori în lumi albastre!

Cum știi să râzi mereu, când plânsul este-n tine?
De unde ai puterea să crezi în zbor, ce-ți vine?
De ce îți place marea, ce muză te animă
Și te îndeamn-adesea să mergi către o rimă?

Aduni cu tine stele, pe toate de-ai putea,
Speranța și iubirea în tot tu le-ai vedea,
Să-ți fie-n casă veșnic, te știu, așa socoți,
Eternă visătoare, ai visuri pentru toți!

Și dacă-n calea ta cad semne de-ndoială,
Iar rânjetul te-aține pe drumul cu sfială,
Tu inimă nebună să bați chiar și mai tare,
Iubirea și iertarea să-ți fie cuib sub soare!

—————————-

Gia STANCULET

6 mai 2019