Ea nu mă știe...
Ea nu mă știe, eu o știu,
și-n nopțile cînd vii târziu,
parfumul meu pe perna ta
se odihnește lângă ea!
Ea nu mă vede, și nici eu,
dar împreună stăm mereu
pe pieptul și pe brațul tău,
dreptul e-al ei, stângul e-al meu!
și-n nopțile cînd vii târziu,
parfumul meu pe perna ta
se odihnește lângă ea!
Ea nu mă vede, și nici eu,
dar împreună stăm mereu
pe pieptul și pe brațul tău,
dreptul e-al ei, stângul e-al meu!
Ea mă urăște, eu o plac…
În ochii tăi privesc cu drag
și o descopăr așteptând…
Te-alung, să-mi vii cât mai curând!
Când ea, când eu, plângem puțin,
suntem legate de destin,
și-mi dă târcoale o-ntrebare,
ea te iubește mai mult oare?
În ochii tăi privesc cu drag
și o descopăr așteptând…
Te-alung, să-mi vii cât mai curând!
Când ea, când eu, plângem puțin,
suntem legate de destin,
și-mi dă târcoale o-ntrebare,
ea te iubește mai mult oare?
Sau eu, că te aștept mereu
știind că n-ai să fii al meu!
Sau eu, că-ți dăruiesc în van
toată iubirea care-o am?
Ea nu mă știe, dar mă simte,
căci inima ei nu o minte…
Așteaptă cu priviri senine,
să-ți treacă… să renunți la mine!
știind că n-ai să fii al meu!
Sau eu, că-ți dăruiesc în van
toată iubirea care-o am?
Ea nu mă știe, dar mă simte,
căci inima ei nu o minte…
Așteaptă cu priviri senine,
să-ți treacă… să renunți la mine!
————————
Zenovia PRIBOI
3 mai 2019
(Imagine internet)