Iubirea ta la răsărit m-așteaptă !…
Am încercat să-mi pun ordine-n gânduri,
– Iar viața să-mi așez pe nou făgaș !
Să-nvăț să te iubesc și … printre rânduri,
– Sau să o ”scot” pe-aceasta în oraș !
– Să mă așez în iarba încolțită !
Să strâng în palme fluturii iubirii.
Și s-o privesc cum ea se înfiripă,
Din mugurii plăpânzi ai fericirii.
Mi-au obosit și lacrimi de durere,
– Tot încercând ca să te definesc !
Simțeam o urmă vagă de plăcere,
În sentimentul care îl nutresc.
– Erai numai o umbră, o himeră !
Dar presițeam, în viață că-mi apari.
– Ca o făptură totdauna ternă !
Și-n inimă, tacit, să îmi răsari.
– Iubirea ta la răsărit m-așteaptă !
Eu plec spre ea, dar am să iau cu mine.
O dragoste curată, înțeleaptă,
– Și sentimentul că ne este foarte bine !
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
3 mai 2019
(Imagine internet)