Nu vreau aur, nici palate,
Nu vreau luna de pe cer…
Vreau să fii aici bărbate
Și, privindu-te, să sper!
Prin cuvintele-ți curate
Dă-mi iubire, nu mister!
Nu vreau aur, nici palate,
Nu vreau luna de pe cer…
Femeie-ntr-a ta cetate,
Tu-mi fii mie giuvaer,
Unul altuia reper,
Daruri binecuvântate.
Nu vreau aur, nici palate.
Rondel mamei I
De ani ce-i numeri tremurând
Și nu-ți ajung de cheltuială,
Pe prispa vieții, suspinând,
Ceri timpului, azi, socoteală…
Te vezi în urmă alergând,
Nu te plângeai de oboseală…
Azi, ani ce-i numeri tremurând
Nu-ți mai ajung de cheltuială…
Cu pasul mic și ezitând,
Pui clipe-n joc pentru tocmeală,
Să poți s-ajungi la o-nvoială,
Ușor, tu, să te vezi mergând…
Când ani îți numeri tremurând.
Rondel mamei II
Măicuța mea, fii fără teamă!
Eu n-am să te privesc căzând,
Iar ochiul meu n-o să adoarmă
Uitând de trupul tău plăpând…
Nu ți-e ușor, de bună seamă,
Povara anilor cărând…
Măicuța mea, fii fără teamă!
Eu n-am să te privesc căzând…
Puterea-i sângele ce cheamă…
Picior sub pernă legănând
Ori glas ce-l mai aud cântând,
Nu voi lăsa acum să geamă,
Măicuța mea, fii fără teamă!
Rondel pentru mama
Azi, chipul tău brăzdat de timp şi vise,
Mă cercetează lung, misterios,
Dorindu-ţi parcă lucruri interzise
Ori, poate, îţi este curios
Că trăsăturile mi-au fost atinse
De anii ce-au trecut vijelios…
Azi, chipul tău, brăzdat de timp şi vise,
Mă cercetează lung, misterios.
Păstrează-ţi, mamă, braţele întinse
Şi prinde-mă la pieptu-ţi strâns, duios,
Ca timpul meu să curgă-armonios
Sub două luminiţe-albastre-aprinse
Pe chipul tău brăzdat de timp şi vise!
———————————–
Olguța LUNCAȘU TRIFAN
7 martie 2019