Nicu GAVRILOVICI: Poeme

Fi-mi candelă

 

Te-aș vrea candelă în această noapte,
Sã-mi luminezi pustiul nepătruns,
În colțul inimii cel mai ascuns
Să mă inunzi cu luminoase șoapte.

 

Te-aș vrea candelă, țurțurii de gheață
De pe pervazul minții să-mi topești,
Să-mi picuri, ca o zână din povești
Din fagurele buzelor dulceață.

 

Te-aș vrea candelă pâlpâind cuminte
Pe-altarul alb al sufletului meu
Când stând la sfat, eu, tu și Dumnezeu
Semnăm în alb nescrise legăminte.

 

Fi-mi noaptea asta candelă pupilei
Și-aprinde-mă în zorii cruzi ai zilei…

 

Dangăt

E toamnă…aud dangăt de secure…
Și-agață fagii vârfurile-n boltă.
Uscate frunze-n mine se revoltă.
Mi-e frig…fac focul…Iartă-mă, pădure!

 

Poveste de dragoste

 

Dacă nu ți-aș fi, dacă nu mi-ai fi,
Ar ploua degeaba pe pământ,
Totu-ar fi anost,
Goană fără rost,
Nu ar fi lumină în cuvânt.

 

Dacă nu mi-ai da, dacă n-aș primi
De la tine flacără de dor,
Pescăruș aș fi
Care ar boci
Valurile ce pe plajă mor.

 

De nu m-ai iubi, de nu te-aș iubi,
Am trăi o veșnică eclipsă,
Așteptând tăcuți,
Îngroziți și muți,
Judecată și apocalipsă.

 

Însă cât îți sunt și cât tu îmi ești
Se mai scriu de dragoste povești…

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

1 septembrie, 2018

Lasă un răspuns