SĂ (NU) TE ÎNTORCI…
Vinzi lumii-nsingurarea, pe doi cărbuni încinși,
Durerea mâinii drepte o lași în iriși stinși,
Sunt perle prea puține, și-atât de multe scoci,
Din marginea secundei, o oră poți să-ntorci?
Scrii lacrima pe lutul crăpat de promisiuni,
O perfuzezi pe-artere, te cureți de minciuni…
Când crezi că adevărul are mai multe doici,
În brațele materne, cum să te mai întorci?
Te prinzi cu franjuri rupte de-a cerurilor torți,
Și-ți vin păgâni aproape, cu norii altor sorți…
De crezi în orbul minții și-n glasuri de proroci,
Să fugi adânc în tine, să nu te mai întorci!
E plin de frunze triste ce-și caută-adăpost,
În toamna-atâtor ramuri căzute fără rost. Când strângi pleoapa uitării, iertarea de-o invoci,
Să-i lași luminii cale…la ea poți să te-ntorci!
Când tu ești recviemul cântat pe două voci, Din propriul naufragiu, mai știi să te întorci?
——————————–
Nicoleta GORDON (Many)