Doar zâmbetul luminii roş de sânge
Trupul nopţii se frânge cadaveric,
urme de stele în pământ cu moaşte,
sub oase timpul curge-n întuneric,
tăcerea-n sâmburi din speranţă naşte.
Doar zâmbetul luminii roş de sânge
se urcă-n rădăcini prinse de boltă,
priveşte mama cum pruncul şi-l plânge
şi moartea o huleşte cu revoltă.
Ard râuri prin văi de gânduri amare
apele somnului strâng totu’-n vise,
căutări stropite cu praf de sare
bat degeaba la porţile închise.
Pe negrul drum al morţii aduşi şirag,
ne înecăm tristeţea fierbinte-n vin
pentru calvarul ce a trecut de prag,
sufletul arde-n sete verde venin.
———————–—————–
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
17 august, 2018