Florentina SAVU: Viață de proscris

VIAȚĂ DE PROSCRIS

 

Iubirea vieții ți-ai pierdut
Într-o perdea de fum prea dens,
Că ai trăit, că ai murit,
Astăzi regretu-i fără sens!

 

Pe drumul vieții, viu ori mort,
Pășești’ nainte dus de val,
Mai fi-va până-ți vei da ort
Dar mersu-ți este în aval…

 

Floarea iubirii-i veștejită,
Prin timp ea și-a pierdut petale
Și-are privirea otrăvită
De greutățile din cale…

 

Îți plânge vântul la ureche
Și îți suspină ne-ncetat
Că ai rămas fără pereche
Și-ai fost atât de încercat!

 

Ăsta a fost destinul tău
Și te-ai supus fără crâcnire,
De-o fi fost bine-ori poate rău,
Asta a fost a ta menire…

 

Pleca-vei singur, un biet prost
Și neiubit, și nealintat,
Poate-n etern ți-oi face-un rost
Și-un trai senin și-adevărat!

 

Te amăgești de azi pe mâine,
Și-ți trăiești viața de proscris
Hrănindu-te cu vin și pâine
Și cufundat în câte-un vis!

———————————–

Florentina SAVU

18 august, 2018

Lasă un răspuns