Credinţă şi ideal
N-am recunoscut nimic din ce mi s-a spus,
am trăit prea multe întâmplări regizate,
întotdeauna regizorii nu erau de meserie
şi s-a observat de la distanţă falsul.
De fiecare dată se împăunează cu victorii
care cad imediat în derizoriu
cum cel ce ţinteşte un orizont necunoscut
şi împuşcă din greşală un prieten.
Nu cunosc mobilul mişcării probabile,
nu am sentimentul vinovăţiei strigăt,
doresc să cred în ceea ce se poate crede cinstit
şi nu în himere găsite vinovate.
Nu cred în golul care umple gândirea
mai degrabă cred în plinul care naşte deducţia
şi sedimentează logic realitatea
care nu se lasă adormită sau furată.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
16 mai 2019