Acest început de secol nebun
Adorm în cuminţenia unui copil
cu somnul populat cu vise de obiecte necunoscute
ce nu ştie să le citească-n semnificaţia lor,
se bucură ori se supără pentru nimica toată.
Mă întreabă, repetă tot ce aude şi învaţă uşor,
tu îl urmăreşti cu dragostea topită-n priviri,
ai o teamă sfântă la orice mişcare
de parcă totul ar fi năvalnic şi potrivnic
apoi îmi spui să fiu atent cum vorbesc
că totul se înregistrează
în memoria-i avidă.
Mă vrei un model pentru cel mic
să poată să mă depăşească,
de-acum voi fi o poezioară frumoasă
care se poate învăţa uşor.
Acest început de secol nebun
te bombardează cu vulgarităţi prin toate mijloacele.
Trebuie să întinzi scutul protector
până la vârsta înţelegerii lui
altfel voi cădea în golul propriei nepăsări
în care cuvântul nu mai contează
şi îşi face loc întunericul orb
în care cresc monştri.
———————–––––––
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
17 august, 2018