Doar licărul candelei
La un moment dat
mi-a ieşit în cale
o minte inteligentă,
suplă, instruită
şi deprinsă
cu admirabile preocupări,
însă nu înceta
să se răfuiască
cu lumea-ntreagă
şi cu sine însuşi.
Vorbele-i
deloc întâmplătoare
examinate la lumina
unei experienţe
mai profunde
nu puteau fi smulse
din rădăcină,
nici înăbuşite
în tăceri adânci.
În licărul candelei
cu răbdarea
anilor fugari,
cu vorbe dulci
abia şoptite
şi mângâieri line
de vioară,
treptat,
acolo unde era
zgomot, întuneric, sufocare
se simţea
diluarea gândurilor reci
în care noaptea nu-i adâncă,
nici ziua doar lumină,
iar soneria interioară
anunţă murmurul senin
al înfloririi cireşilor
ridicând astfel cortina
spre adevăratul
izvor al iubirii.
—————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
17 august, 2018