ZEIȚA NUDĂ
Când răscolite frunzele de tei
ne colorează viața, rătăcind pe alei,
aștepți să plece anii
când nu știai ce vrei,
aștepți iubiri nepetrecute,
trăiri ascunse și pierdute,
ce-ai fi dorit să fi și nu ai fi sperat,
ce-ai fi dorit să ai-distrat le-ai înșelat.
Călător nebun în lumea cea grăbită,
te vrei un zeu calare, iubit de-o zână nudă,
dar anii au plecat și știi acum ce vrei,
devii înțelepciunea ce-i mânie pe zei.
Ești omul ce sfidează nemurirea,
iubind ca pământeanul-croindu-și fericirea,
Ea este zeița nudă ce nu te-a părăsit,
când răscolite frunzele de tei,
trezește vise pe alei!
.
LACRIMI TÂRZII
și eu am lacrimi ca și tine
ascunse în perna nopții
și eu am vrut și am avut
călătorii ascunse
și eu am vise rătăcite
pe care le-am pierdut
năucitoarele iubiri
de nimeni neștiute
fentând destinul uneori
ca orice om cu suflet
am vârsta trupului secat
pierdut în anotimpuri
un munte greu de păcălit
îmi este existența
dar am trăit și am învins
năpasta și tristețea
și eu am lacrimi ca și tine
pe care să le vezi
sunt semnele de bucurie
pe care să le crezi
.
BĂTRÂNEȚEA UITATĂ…
nu vei putea explica nimănui
cum este bătrânețea
decât lui Dumnezeu
viața te-a uitat pe o câmpie
cu multe mori de vânt
aicea poți să nechezi
ca un cal alergând
vei deveni un nor
cu două aripi
și cine știe poate o mică bucurie
pentru un copil
care privește cerul plângând
și vrea să zboare cu tine
Nicolae Nistor