Noiembrie…cu flori de vise
Te mai aștept…să vii în prag de toamnă,
Să-mi umpli brațele cu flori-de-vise,
Mirosul lor să-l simt,iar eu o doamnă
Să uit că norul negru le strivise.
M-aș amăgi…să-ți simt la piept suflarea,
În adieri de vânt și-olive frunze,
Cu sufletul bolnav schimbându-și starea.
Revino iar în trupul unei muze.
Și mai sărută-mi tâmpla visătoare,
Miros de ambră,busuioc și-afină
Să simt în toamna asta sărbătoare
Și gustul tău,pe buze,de sulfină.
Te mai aștept…amurgu-ncet se stinge,
Pe-alei se-aștern covoare ruginite,
Sub geana nopții noiembrie-atinge,
Tăcerea tainelor nemărginite.
Un fir de ață-i tot ce ne mai leagă…
Cu brațele deschise tu să m-aștepți,
Am obosit ca viața să aleagă,
Doar flori-de-vise culese-n triste nopți.
În ceasul când iar ora lui se schimbă
Și timpul îmi lasă în povară ani,
Nu vreau să știu c-aleile îmi plimbă,
Pașii rătăciți prin frunze de castani.
——————————-
Nastasica POPA
7 noiembrie, 2018
Sursa foto internet