DRAPELUL
Drapelul e însemnul de neam și sfânta țară,
De glorie străbună trăită-n libertate,
De viață dată vamă de cei ce apărară
Moșia și credința cu tot și câte-s toate.
Puterea el și-a pus-o în cele trei culori
Ce fie-ne în viață însemne însfințite,
A neamului și țării de-apururi mari valori
În inimă și suflet adânc întipărite.
În ROȘU e onoare și jertfă strămoșească,
Columne, monumente, troițe încinstite,
Îndoliate lacrimi ce-n gând să preaslăvească
Viața dată vamă de toți cei dinainte.
În GALBEN este câmpul cu roadă-mbelșugată
Unduitoare lanuri pe gura mea de rai,
Pădurile pe dealuri și via îmbrumată
Pe care-a stat de-apururi piciorul meu de plai.
ALBASTRU este cerul ce l-am dori senin
Sub care crească-mi pruncii în umbră creștinească,
Cu zile luminoase în veacuri care vin,
Ca țara și cu neamul mereu să înflorească.
*
Drapelul este țara, și neamul meu și glia,
Cu bune și cu rele, cu bucurii, nevoi,
Cu ape cristaline, păduri și ciocârlia,
Ce cântă imn de slavă de-apururi pentru noi.
* *
În fală și-n mândrie să-mi fluture drapelul
Cât liberi încă suntem, sub umbră de ceresc,
Că el îmi e oriunde de-apururea însemnul
Ce-n fața lui cu ceilalți, mă-nchin și mă smeresc.
SUB FALDURI DE DRAPEL
Ce e drapelul? Mare cinste, fală
Şi ţara toată adunată roată
Pe lângă el, smerenie, sfială,
Şi vremi bătrâne lungi de altădată.
E glorie eternă, împărată,
Însemn, putere, vise de mărire,
Trăire zilnicită-ndurerată,
Răboj de luptă, încă amintire.
În faldul lui e roşul cel de sânge,
E viaţa de erou ce fost-a scut,
E lacrima de mamă care plânge
Şi veşnica speranţă de-nceput.
În galben mi se coace snopul pâinii
Cu truda preamăritului ţăran,
Nădejdea ce şi-a pus-o-n roada mâinii,
În rugi la Domnul înălţate-n an.
Albastru-i însfinţita libertate
Ce-am înnoit-o veacuri rând la rând,
E setea ne-mplinită de dreptate
A bunului român, smerit şi blând.
În faldul său sunt toate adunate
Credinţa-n neam şi codrul cel de pâine,
Sfinţitul sânge, coşul cu bucate,
Trecutul preamărit şi ce-o fi mâine.
De-acuma-n mare cinste tu mi-l poartă
Să-ţi de-a putere când te-ncearcă greul,
Să ştii că eşti român şi ai în soartă
De-apururi neamu, ţara şi drapelul.
De-aceea-n el sunt toate adunate,
Credinţa-n neam şi codrul cel de pâine,
Sfinţitul sânge, coşul cu bucate,
Trecutul preamărit şi tot ce-i mâine.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
26 Iunie – Ziua Drapelului