Am argumente multe și precise
Că oamenii s-au transformat în lume,
O lume fără cer și fără vise!
Nu insistați! N-am să vă dau și nume.
Doar unii au făcut trista schimbare
Și numărul lor crește la comandă,
Fiindcă ispita e strălucitoare,
Și chiar li se oferă ca ofrandă!
Nici Cerul nu mai știe ce să creadă,
Iar Dumnezeu privește și îi lasă
Pe toți culegătorii de zăpadă,
Dar asta nu înseamnă că nu-i pasă!
Grămada cu păcate-i tot mai mare!
Miros de întuneric vine-ncoace!
Mâine e Sfânful Petru! De ce oare
Lumina lui în mulți nu se mai coace?
Câștigă mult teren întunecarea!
Iernile fug în noi, așa, neninse,
Dar Dumnezeu nu și-a-ncheiat lucrarea!
Luminile nu pot a fi învinse!
Să nu vă fie frică! Răul nu e
Rudă cu Dumnezeu și nici cu sfinții!
Nici un păcat nu e bătut în cuie,
Când sufletul își caută părinții!
28 iunie 2020
SUTA DE LEI, LAMPA ȘI CĂLIMARA
Suta de lei, o călimară și o
Lampă care sorbea adânc dintr-un fitil
Gazul întreaga noapte, pân` la ziuă
Ele îmi amintesc c-am fost copil!
Lampa s-a stins de tot! Am una spartă
A aruncat-o cineva-n gunoaie!
Nici nu cred c-ar mai ști să facă artă
Precum atunci când lumina-n odaie!
N-are fitil, nici sticla cea subțire
Pe care o ștergeam cu apă rece
Ca să aducă-acea însuflețire…
Și totuși, am să-i dau un mare zece!
Dacă aveți o lampă, una vie,
Vă dau pe ea o sută, cea albastră,
Pe care o păstrez într-o cutie!
Nu i-am găsit pereche! Dumneavoastră?
Uitasem de bătrâna călimară
Nici ea și nici cerneala nu-s la modă!
Suta de lei, lampa și ea,-ntr-o seară,
M-au îndemnat să scriu această odă!
04 februarie 2020
ULTIMA ȘANSĂ
Umblă vorba că lumina s-a îmbolnăvit de friguri
De când tare multă lume cumpătării i-a pus cruce,
Iată cum le curg toți ochii după falsele câștiguri
Și vremelnice, căci toate, dincolo nu se vor duce!
Nici Pământul nu mai are sănătatea chiar ca fierul!
Gulerele hainei sale au culoarea cenușie,
Fiindcă verdele se fură! Crezi cumva că doarme cerul,
Sau că Dumnezeu nu vede, un aude și nu știe?
Umblă vorba că iubirea nu mai e așa iubită,
Că de la o vreme-ncoace cântă fără partitură,
Fără să-și mai treacă vesel profunzimile prin
Iar apoi să se așeze într-un suflet de căldură!
Umblă vorba că trăirea e pe muche de cuțite.
Târziul face cu mâna! Încă n-a intrat în transă!
Nici puterile speranței nu sunt toate asfințite!
Umblă vorba că doar Sus e marea și ultima șansă!
27 iunie 2020
————————–
Constantin MOSOR
București