Mircea Dorin ISTRATE: Pe cărări necărărite

PE  CĂRĂRI  NECĂRĂRITE

 

Pe cărări necărărite

Bine-ascunse și umbrite

Umblă dorul meu hai-hui,

Azi aicea-i, mâine nu-i.

 

Pe cărări de prin vâlcele

Umblă dorurile mele

Renăscând in primăvară

Ca smerita lăcrămioară.

 

Pe cărări ce-s neștiute

Nevăzut și pe tăcute

Umblă dorul meu grăbit

Cate-și cuibul de iubit.

 

Pe cărări cu busuioc

Umblă doru-mi cu noroc

Într-o noapte-ntunecoasă

La o mândră preafumoasă.

 

Pe cărări de-acum bătute

Dorul meu îmi știe multe,

Dar le ține tăinuite

Și de lume-n veci ferite

 

Pe cărări de amintiri,

În visări și fericiri,

Dorul meu se-ntoarce-n vreme

Că-i târziu de-acum și-l cerne

 

Cu luceferi din ceresc

Timpul cela omenesc

Cei trecut și-acum se gată

Când cea viață-i terminată.

 

Mai rămâne-o cărăruie

Către ceruri care-mi suie

Unde-acol se-adună toate

Câte-au fost și nu-s uitate.

*

Cărărui necărărite

Toate fostu-mi-ați iubite,

Toate fost-ați înădite

În clipite negrăbite.

 

Voi cărări necărărite

Și de doruri tăinuite,

Azi îmi sunteți părăsite,

Ofilite și cosite

Și  de timpuri vămuite…..

————————————-

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

27 mai 2019

Lasă un răspuns