Mircea Dorin ISTRATE: A fost atunci, odată…

A  FOST  ATUNCI,  ODATĂ…

 

Mai ții minte? Veri cu soare, bucurii de nedescris,

Și iubiri nevinovate cu parfum de paradis,

Izvorâte din dorințe și simțirea noastră toată

De-a lua dulceața lumii,  pe o gură sărutată.

 

N-aibă lume treaba noastră, dar nici noi pe-a dumneaei,

Lasă-ne în plata noastră că doar suntem tinerei

Și iubirea ne va spune ce și cum e de făcut,

Că mai toate ce-s pe lume au odată început.

*

Când gândesc la ceea vreme ce nu poate fi uitată,

Nici măcar o scurtă clipă n-aș schimba pe lumea toată,

Că atunci a fost dorință din a inimii pornire,

Preacurat-adevărată, rai visat, dumnezeire.

 

Dă-ne Doamne, doar o clipă din vecia-ți nesfârșită

Și ne lasă înc-odată în cea vreme poleită,

Cu  ce-ai pus atunci în raiul  dulcei noastre tinereți

Și cu-o boabă de iubire, ne-ai făcut să fim ca beți.

 

N-am știut că ea se gată și nu ține o vecie,

N-am știut că el, izvoul, dădător de apă vie

Întina-s-o mai pe urmă cu minciuni și cu păcate,

Cu atâtea dulci cuvinte ce n-or fi adevărate.

 

Nu ne-ai spus, Mărite Doamne, că-n scurtimea tinereți

Tu vei pune tot frumosul, toată miere-dulce-a vieții,

Simțul viu, dorinți nestinse, bucurie iertătoare,

Toate vii și-adevărate, pătimite-n lăcrimare.

**

Azi, aducerea aminte ne mai pune-ntr-un suspin

Gustu raiului de-atuncea, în pocal cu-amarul vin,

Ca să știm c-a fost odată într-un bob de veșnicie

Frumusețea unei vârste, ce nicicând n-o să mai fie.

————————————-

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

13 iunie 2019

 

Lasă un răspuns