ÎN FAȚA SIMPLITĂȚII EȘTI DOAR UN CERȘETOR
Dintr-o gutuie crudă scâncește sub tarabă
Colindul precupeței cu părul castaniu,
Eliza-și șterge fruntea, bea apă-n mare grabă,
Mai sunt de dat legume și-așa e de târziu…
E o căldură surdă cum n-a fost niciodată,
Abia adie vântul printre grămezi și saci,
Lumina cade-n pepeni, ca o nălucă beată,
Să descrețească fruntea bărbaților posaci.
Bârfește ceapa-n funii, la braț cu usturoiul,
Minciunile fardate se-așază-n galantar,
În stânga și în dreapta, doi frați cară gunoiul
Tot fluierându-și jalea și traiul lor amar.
Cuvinte fără noimă, înjurături sau glume,
Iluzii în buchete și struguri pentru must,
De toate poți să cumperi din piața fără nume,
Un cer cu lună dulce și stele fără gust.
Doar lacrima Elizei nu este de vânzare,
Nici palmele muncite, nici tălpile ce-o dor,
Nu-s bani pentru acestea, oricât te crezi de mare,
În fața simplității ești doar un cerșetor!
—————————-
Mihaela BORZEA