Al verii ultim trandafir
Al verii ultim trandafir
Ce-aduce cu un fin potir,
Sfios, mi l-ai întins la geam,
Când nici în vise nu speram.
Știind că-ntre petale-ai pus
Și gândul inimii nespus,
Văd între gingașe stamine,
Doi ochi îndrăgostiți de mine.
Și gura-ți văd, ce-un sfert de veac,
Visând la șoapte dulci de leac,
Cuprinsă pare de-un delir,
Gustând din roșul elixir …
Cu gura mea pe buza ta,
Săruturi ne-om împrumuta.
Cât mai iubit acum o știu;
Să fie oare prea târziu?!
Corola, ramă de tablou,
Închide-n ea nestins ecou,
Al unui strigăt încă viu
Ce-a rătăcit în plin pustiu.
În glastră, roza ce-ai adus,
Mai are-un ultim dor nespus:
Să nu se vestejească-n van,
An după an, an după an …
——————————-
Mihaela BANU
Târgoviște
29 octombrie 2019