Sihaştrii
Sunt sufletele adunate
După alte risipiri
Ale faptelor-păcate,
Care ne aduc jigniri…
Ei există pretutindeni,
Singurii de pe pământ
Care, veşnic sunt finite
După duhul lor, preasfânt.
Singurii, în ascultarea
Bunului nost, Dumnezeu,
Suflete firave-n zarea
Lumii-n care om, i-ateu.
Dacă vreodată-n fire,
Omul bun e omul ce,
Ar dori din depărtare
Să îi fie-n veşnicie,
Suflet apropiat cum numai-i
Însuşi, fiul său, Iisus,
Omul, un sihastru-acuma,
Chipu-ar fi de nepătruns:
Nu să fie cuviinţa
Prin desert, el rătăcind,
Să-şi arate-n veci, credinţa
Simţind, crezând, simţind
Trăind.
–––––––––––-
Mariana POPAN
Baia Mare
7 iulie, 2018