Gânduri bune să răsune…
Din trecut se scurg în ritmuri
Amintiri din stele-aprinse,
Se arată-n depărtare,
Peste ţeluri neînvinse.
Dinspre clipele din ceruri,
Rar,privind spre chip din flori,
Am lăsat pe-alocuri lacrimi,
Se le ude, trecător…
Dinspre cerul zilei dalbe,
Tot petrec cu paşi mereu,
Chipul său,lucind credinţa,
Pentru ce-am fost,ce sunt eu…
Pe sub frunze se strecoară
Alte lacrimi pe ascuns,
Soarele, cu raze-n taină,
Le-a uscat în nepătruns,,,
Nu întreb, dar văd răspunsuri
În a cerului poveste,
Recitesc în necuprinsuri
Suflet-ţi,ce-a fost,ce este…
Ce cred eu,e una-n treacăt.
Ce cred alţii-i treaba lor.
Lasă stelele s-arate
Despre frumuseţea lor!
Din nimicuri tot nimicuri;
Din prea mult e prea puţin;
În grădini toamna-i pustie.
Dar în inimi?Flori de crin.
Ele tac,citesc prin rânduri.
Mai privesc un trandafir.
E frumos şi pus pe gânduri;
Are ţepi: da-I ghilimpir.
Am adus florile-n casă;
Toamna, brumă le trimite.
Le adăp şi sunt frumoase,
Ca şi şoapta ta,cuminte.
Chiar de-i toamnă. Chiar de-i brumă,
Primăvara-i veşnic, pură.
Lira ei e gândul bun,
Sonet viu,ieşind pe gură.
Plec acum…Ca mâine,iară
Soarele să ne răsară, să aducă
Pretutindeni gust de struguri,
Dar puterea izvorască-n sufletul care educă!
Cerultău e cerulnostru.
Noaptea cerului? Senină.
Florile? Sunt tot frumoase.
Totu-I viu şie lumină.
Din nimic răsare mult.
Din prea mult eviaţăvie.
Noapte bună,liniştită,
Somnul lin şi armonie!
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
16 noiembrie, 2018