Din ce suntem sau ce am fost
Din ce suntem sau ce am fost,
Nimic cu rost sau fără rost,
Să nu atingă-n dumul viu,
De-i îmbrăcat, sau de-i pustiu,
Din ce s-a spus, sau nu s-a spus,
Din tot şi toate ce s-au dus,
Nimic şi nimeni nu-i mai sfânt
Decăt un Dumnezeu iertând;
Din noi, doar suflete-n fărâmă
S-or scurge-n rai, sau în furtună,
Din toate câte sunt în viaţă
Ne fie singure-n povaţă,
Mai vie decât viaţa vie,
Mai de durată-n veşnicie!
Eu sunt tot ce am fost mereu:
Un tot nimic, destin ce, greu
Se scurge pretutindeni-n lume,
,Fără o cale spre renume:
Cu simplitate şi speranţă,
Renasc eu, viaţa-n cutezanţă,
A bunilor, ai mei străbuni,
C-un simplu „vreau”, fără minuni.
Prin viaţa lor, vom fi mereu,
Aşa cum soarta le-a fost greu,
Aşa cum noi, datori rămânem,
Să-i ţinem vii, prin viul nume!
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
3 august, 2018