Ultima lacrimă din cer a căzut pe Pământ direcționar
Izbind ca trăsnetul diamantul râvnit de lumea aleasă
Despicând în două cristalul de carbon milenar
Dezvăluind lumii istoria lui spinoasă:
scos din noroi cu mâinile goale,
șlefuit în Antwerp, în proporții ideale,
evaluat la Londra, vândut în Singapore,
Făcut cadou într-un palat din Bangalore.
.
Despicat, sângerând de moarte, în șoaptă
Diamantul, în puritatea-i fără ascundere,
A cerut lacrimii divine ca jumătatea dreaptă
Să fie pusă în Muzeul Afacerilor Fară Răspundere –
unde plăcerea
nu vorbește cu durerea,
bogăția
sfidează sărăcia,
nedreptatea
ia în derâdere cinstea,
înavuțirea
nu-și găsește fericirea.
.
Jumătatea stângă, șopti diamantul pe moarte,
Să fie dat pentru copilul cu picioarele goale,
Fără părinți, abandonat de societate,
Care l-a scos din sedimentele vechi fluviale.
Jumătatea aceasta, din partea inimii mele,
Va fi de ajuns copilului pentru hrană,
Să învețe să citească, să-și scrie numele
Să devină persoană.
.
Copleșită de abuzul de exploatare
Săvârșit de omul care legii nu-i cunoaște cuvântul
Lacrima s-a prăbușit de întristare
Și-a plâns de a înecat Pământul –
și împreună cu el –
profitul,
făcut la negru,
nenorocitul!
Autor: dr. Marian P Belciug, Canada