Nostalgia toamnei
Cine sunt eu în toamnă când frunzele pe alei,
Atinse de brumă le privesc nostalgici ochii mei
Cu pașii rari agale fiind cuprinsă de tristețe ,
Simt cum adie vântul prin ramuri cu blândețe!
Văd două frunze-n ram ce încă n-au căzut,
Gândul îmi zboară iar în clipe din trecut
În suflet port tristețe căci toamna-mi amintește,
De acele clipe dragi ce au rămas poveste .
Din nopțile cu lună când te-așteptam cu dor,
Mai simt încă în piept același cald fior
Dar timpul îmi șoptește iubirea în cuvinte ,
O plâng numai în versuri cu-o lacrimă fierbinte!
Cu mine plânge cerul de-al toamnei nostalgie,
Iar inima din pieptu-mi iubirea o reînvie
Îmi este dor de tine, de timpul ce-a trecut ,
De calda îmbrățișare și de al tău sărut .
O stavilă între noi destinul o așează ,
În mintea mea rămâne iar amintirea trează
Şi-n murmur de șoapte aș vrea iar să te chem,
Căci nostalgia toamnei îmi părea a fi blestem !
Doar cu privirea număr copacii de pe alei,
Sunt dezgoliți de frunze cum sunt și ochii mei
Să pot întoarce timpul te-aș vrea iar înapoi,
Cu dor iar să împlinim iubirea amândoi!
——————————-
Maria HOTEA
5 octombrie, 2018