Feerica-mi poveste
Au răsărit din negurile nopții iarăși zorii
Și-n adieri line de vânt, ascult cântul viorii,
În zbor se-nălță în senin privighetoarea
Din depărtări, vuiește-n valuri tainic marea.
Iar sufletu-mi înfiorat, se scaldă în iubire
Magia ei de nedescris, o simte-ntreaga fire,
Sărută dulce roua, flori gingașe, înmiresmate
De frumusețe, inima în piept, mai tare bate.
Din soare, raze aurii, pe fruntea-mi se așează
Căldura,cu blândețea lor iar mă îmbărbătează,
Dorințe aprinse, se revarsă în cele patru zări
Când doru-n căutări , se pierde-n depărtări.
În lan mănos, iar spicele de grâu vor da în rod
Un curcubeu multicolor, se întinde ca și-n pod,
Iar flori de maci, sensibili, se tânguiesc ușor
Când soarele se-ascunde, în umbră unui nor.
E-o liniște deplină, doar fluturii zglobii în zbor
Se prind în joacă lor, dansând un vals amețitor,
Privirea-n timp se pierde, iar gândul împletește
Din clipele trăite-n sublim,feerica-mi poveste!
——————————-
Maria HOTEA
31 iulie, 2018