Nicu GAVRILOVICI: Doruri lirice

Să nu mai plângi

 

Să nu mai plângi iubito fără mine,
E un motiv ca să mă simt exclus;
În doi orice e mai ușor de dus…
Să plâng cu tine nu îmi e rușine.

 

Să nu mai plângi iubito, pleoapa udă
Doar eu, cu buza arsă știu s-o șterg,
Suspinul tău îmi este-n piept aisberg,
Iar lacrima e o azimă crudă.

 

Să nu mai plângi iubito, inundații
Stau să se prăvălească peste noi;
Plâng îngerii în cer din doi în doi
Sătui de temenele și ovații.

 

Usucă-ți pleoapa caldă și-o înțarcã,
Fi-mi curcubeu, iar eu îți fi-voi arcă.

 

Ascunsă

Iubito ascunde-te-n noapte,
Mi-e dor de atingeri si zori,
În tine se-ngână viori
Când buzele-ți tremur-a șoapte.

 

Ascunde-te-n luna albastră
Uitată pe-o creangă de brad;
Iubito, de îngeri răsad,
Mușcată îmi ești la fereastră…

 

Ascunde-te-o oră în mine
Si trage zăvorul de plumb…
E bolta un lan de porumb
Prin care-ntr-un car vin la tine

 

Si inima-n hățuri se zbate…
Iubito, ascunde-te-n noapte.

 

Fluture de noapte

 

De nu ai fi un fluture de noapte
Inima mea nu ar fi fost făclie
Și pe această palidă hârtie
Nu s-ar rostogoli vocale coapte.

 

De nu aveai aripile albastre
Nu aș fi învățat nicicând să sânger
Și nu primeam, peceți, sărut de înger
Rătăcitor din depărtate astre.

 

De nu erai vulcan nicicând ce-i moartea
Nu cunoșteam în lava-ți fremătândă;
Ființa-mi, rămânea pe veci flămândă,
A lespezii uitări fiindu-i partea

 

…Și trupu-ți nu gustam, porumb în lapte,
De nu erai un fluture de noapte.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

1 august 2018

Lasă un răspuns