Raze de lumină se revarsă
în zorii dimineții
și-n iarba verde
cânta încă serenade greierașii,
se aștern bobițele de rouă
pe gingașele flori
iar frunze-n ramuri
foșnesc ușor în blânde adieri.
Ochii plini de uimire
se pierd privind zarea senină
în minte se înfiripă
o amintire iar inima suspină,
cerne gândul în visări
clipe sublime ,de neuitat
iar din ramuri înflorite
cad petale de flori neîncetat.
Renasc în suflet
fiorii unei iubiri trăită într-un amurg
într-o șoaptă a luminii
din ochii mei ușor lacrimi curg,
un altar de speranțe
naște iar clipă fugară ce trece
tu mă chemi ca și-n trecut
dar glasul tău ți-e rece.
Sub roua dimineții
las zorii încet să-ți vorbească
doar fluturi sub pleoape tremurânde
prind să roiască,
ne-a fost scris ca iubirea
s-o trăim numai din amintiri
să înflorească mereu
în primăveri în înlăcrimate priviri!
În raze aurii de soare
S-au risipit în adieri din pomii înfloriți petale
Iar primăvara prea repede s-a petrecut ,
Dar a lăsat în urmă splendori ce-mi ies în cale
Chiar dacă timpul nemilos și peste ele a trecut.
Pe ramuri însă noian de frunze-n vânt foșnesc
Din zborul lin spre înălțimi se aude cant de ciocârlie,
În lan mănos de grâu iar macii gingași înfloresc
Și-un verde crud se întinde peste întreaga glie.
În raze aurii de soare se îmbracă în lumină zarea
Și-n codrul cel umbros murmură în liniște izvorul,
De atâta frumusețe mi se umezește încet privirea
Iar sufletul însingurat cu dor amarnic își ia zborul.
Cu pașii rari străbat cărarea șerpuită din pădure
Și-n poieniță pe mușchiul moale stau și mă odihnesc,
Ascult cum printre ramuri păsări cântă în neștire
Iar inima din piept aievea îmi șoptește să iubesc.
Feeric e tabloul din natură ce privirea mi-o încântă
Mireasma florilor gingașe mă îndeamnă spre visare,
Iar vara caldă ce-a sosit în gând dorințele-mi incită,
Când din senin pe cerul de opal un nor firav apare.
Mă pierd în vis și simt cum pleoapele ușor se închid
Din clipele trecute amintiri încet în gândul meu revin,
Cu ochii minții în liniște pe rând cu dorul le cuprind
Sunt prada lor ce mă înalță într-un zbor ce e divin!
În amintiri
Sufletul rătăcește uneori într-o clipă,
căutând drumul ce duce spre eternitate…
nicicând sa nu-i frângi a lui firavă aripă
lasă-l să zboare spre mult dorita libertate.
Prinde clipa fugară în pumni și iubește
clipa e trecătoare,învață s-o prețuiești,
în zbor de fluturi mereu este o poveste
transform-o în dorințe atunci când iubești.
Clipa de căutare stă în fluturi colorați…
iubirea e atât de firavă și neașteptată,
rămâne în fereastra inimilor celor adorați
doar o clipă…răbdătoare ea așteaptă.
N-o strânge în palme, păstreaz-o în privire…
în inima ta va există întotdeauna
doar un pian va cânta iubirea-n neștire
din ea patimi vor apărea când răsare luna.
Vise și dorințe sunt în inima un izvor…
au fost și nu se pierd în gândul hoinar
doar inima își duce freamătul în dor
și-n timp în amintiri mereu ele apar!
——————————-
Maria HOTEA
Mai 2020